Comitere dex - definiţie, sinonime, conjugare
COMÍTE1, comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârşi (o faptă rea). – Din lat. committere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓMITE2, comiţi, s.m. (Înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, -itis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMÍTERE, comiteri, s.f. Acţiunea de a comite1. – V. comite1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A COMÍTE comít tranz. (greşeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârşi; a făptui. /<lat. committere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓMI//TE ~ţi m. ist. Persoană administrativă care stătea în fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

comíte (-t, -ís), vb. – A săvîrşi, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite. – Der. comitent, s.m. (persoană care încredinţează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s.n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegaţie), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s.m. (partizan, agitator bulgar care acţiona la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141).
(Dicţionarul etimologic român)

CÓMITE s.m. Şef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite].
(Dicţionar de neologisme)

COMÍTE vb. III. tr. A face, a săvârşi, a făptui. [P.i. comít. / cf. lat. committere, fr. commettre].
(Dicţionar de neologisme)

COMÍTERE s.f. Acţiunea de a comite. [< comite].
(Dicţionar de neologisme)

CÓMITE1 s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite)
(Marele dicţionar de neologisme)

COMÍTE2 vb. tr. a face, a săvârşi (ceva reprobabil). (< lat. committere)
(Marele dicţionar de neologisme)

cómite s. m., pl. cómiţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

comíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. comít; conj. prez. 3 sg. şi pl. comítă; ger. comiţând; part. comís
(Dicţionar ortografic al limbii române)

comítere s. f., g.-d. art. comíterii; pl. comíteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COMÍTE vb. a face, a făptui, a săvârşi, (înv.) a plini. (A ~ o infracţiune.)
(Dicţionar de sinonime)

COMÍTERE s. facere, făptuire, săvârşire. (~ unei crime.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Co Com Comi Comit Comite

Cuvinte se termină cu literele: re ere tere itere mitere