CONCÚRGE, concúrg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcţii. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONCÚRS, concursuri, s.n. 1. Întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament şi cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanţi. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituţie de învăţământ. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ♢ Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură. ♢ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-şi da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CONCÚRGE concúrg intranz. înv. 1) A se orienta spre un punct comun, venind din diferite direcţii; a converge. 2) A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acţiuni comune; a colabora; a conlucra; a coopera. /<lat. concurrere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONCÚRS ~uri n. 1) Luptă între două sau mai multe persoane (state, organizaţii) care urmăresc acelaşi avantaj sau acelaşi rezultat; întrecere; concurenţă; competiţie. 2) Examen prin care mai mulţi candidaţi concurează pentru un număr limitat de locuri sau pentru admiterea într-o instituţie de învăţământ. 3) Reuniune constând în lupta pentru întâietate în una sau mai multe probe sportive; întrecere sportivă; competiţie. 4) rar Susţinere materială sau morală; ajutor; sprijin; reazem. ♢ ~ de împrejurări ansamblu de împrejurări care influenţează la un moment dat o serie de lucruri; coincidenţă de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONCÚRGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere].
(Dicţionar de neologisme)
CONCÚRS s.n. 1. Întrecere; competiţie sportivă. 2. Examen pentru selecţia candidaţilor la intrarea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contribuţie. ♢ A-şi da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de împrejurări = totalitatea faptelor, a împrejurărilor care coincid într-un anumit moment; conjunctură. [Cf. fr. concours, lat. concursus].
(Dicţionar de neologisme)
CONCÚRGE vb. intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după lat. concurrere)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONCÚRS s. n. 1. examen pentru selecţionarea candidaţilor la admiterea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc. 2. întrecere; competiţie sportivă. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuţie. o a-şi da ŭl (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură. (< fr. concours, lat. concursus)
(Marele dicţionar de neologisme)
concúrge vb., ind. prez. 3 sg. concúrg
(Dicţionar ortografic al limbii române)
concúrs s. n., pl. concúrsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONCÚRGE vb. v. candida, concura.
(Dicţionar de sinonime)
CONCÚRS s. 1. competiţie, întrecere. (~ de atletism.) 2. v. ajutor. 3. ajutor, contribuţie, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.)
(Dicţionar de sinonime)
CONCÚRS s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţământ, consimţire, încuvi-inţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, vrere.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONCÚRS, concursuri, s.n. 1. Întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament şi cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanţi. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituţie de învăţământ. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ♢ Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură. ♢ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-şi da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONCÚRS ~uri n. 1) Luptă între două sau mai multe persoane (state, organizaţii) care urmăresc acelaşi avantaj sau acelaşi rezultat; întrecere; concurenţă; competiţie. 2) Examen prin care mai mulţi candidaţi concurează pentru un număr limitat de locuri sau pentru admiterea într-o instituţie de învăţământ. 3) Reuniune constând în lupta pentru întâietate în una sau mai multe probe sportive; întrecere sportivă; competiţie. 4) rar Susţinere materială sau morală; ajutor; sprijin; reazem. ♢ ~ de împrejurări ansamblu de împrejurări care influenţează la un moment dat o serie de lucruri; coincidenţă de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONCÚRGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere].
(Dicţionar de neologisme)
CONCÚRS s.n. 1. Întrecere; competiţie sportivă. 2. Examen pentru selecţia candidaţilor la intrarea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contribuţie. ♢ A-şi da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de împrejurări = totalitatea faptelor, a împrejurărilor care coincid într-un anumit moment; conjunctură. [Cf. fr. concours, lat. concursus].
(Dicţionar de neologisme)
CONCÚRGE vb. intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după lat. concurrere)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONCÚRS s. n. 1. examen pentru selecţionarea candidaţilor la admiterea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc. 2. întrecere; competiţie sportivă. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuţie. o a-şi da ŭl (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură. (< fr. concours, lat. concursus)
(Marele dicţionar de neologisme)
concúrge vb., ind. prez. 3 sg. concúrg
(Dicţionar ortografic al limbii române)
concúrs s. n., pl. concúrsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONCÚRGE vb. v. candida, concura.
(Dicţionar de sinonime)
CONCÚRS s. 1. competiţie, întrecere. (~ de atletism.) 2. v. ajutor. 3. ajutor, contribuţie, sprijin. (~ul lui a fost hotărâtor.)
(Dicţionar de sinonime)
CONCÚRS s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimţământ, consimţire, încuvi-inţare, îngăduinţă, învoială, învoire, permisiune, voie, voinţă, vrere.
(Dicţionar de sinonime)