Consoana
[Sinonime]
CONSOÁNĂ, consoane, s.f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. – Din fr. consonne, lat. consona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSOÁN//Ă ~e f. 1) Sunet al vorbirii produs la trecerea curentului de aer prin canalul fonator, în care întâmpină obstacole. 2) Semn grafic care notează un asemenea sunet. [G.-D. consoanei] /<fr. consonne, lat. consona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONSOÁNĂ s.f. Sunet format în special din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtarea acestuia; consonantă; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< lat. consona, cf. fr. consonne].
(Dicţionar de neologisme)
CONSOÁNĂ s. f. sunet format în special din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtarea acestuia; consonantă. (< fr. consonne, lat. consona)
(Marele dicţionar de neologisme)
consoánă s. f., g.-d. art. consoánei; pl. consoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSOÁNĂ s. (FON.) consonantă, (înv.) neglasnică, soglasnică. (Vocale şi ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONSOÁN//Ă ~e f. 1) Sunet al vorbirii produs la trecerea curentului de aer prin canalul fonator, în care întâmpină obstacole. 2) Semn grafic care notează un asemenea sunet. [G.-D. consoanei] /<fr. consonne, lat. consona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CONSOÁNĂ s. f. sunet format în special din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtarea acestuia; consonantă. (< fr. consonne, lat. consona)
(Marele dicţionar de neologisme)
consoánă s. f., g.-d. art. consoánei; pl. consoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONSOÁNĂ s. (FON.) consonantă, (înv.) neglasnică, soglasnică. (Vocale şi ~.)
(Dicţionar de sinonime)