Continentul
[Sinonime]
CONTINÉNT1, continente, s.n. Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită, total sau parţial, de mări şi de oceane, cuprinzând şi unele insule sau arhipelaguri vecine. – Din fr. continent, lat. continens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTINÉNT2, -Ă, continenţi, -te, adj. (Rar) Care trăieşte în continenţă; abstinent, cast. – Din fr. continent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTINÉNT ~e n. Suprafaţă vastă de pământ limitată total sau parţial de mări sau de oceane. /<fr. continent, lat. continens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONTINÉNT s.n. Întindere vastă de pământ, mărginită de mări şi de oceane. [< fr. continent, cf. it. continente, lat. continens].
(Dicţionar de neologisme)
CONTINÉNT, -Ă adj. (Rar) Care trăieşte în continenţă; stăpânit; cast. [< fr. continent, cf. lat. continens – care se stăpâneşte].
(Dicţionar de neologisme)
CONTINÉNT1 s. n. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane. (< fr. continent, lat. continens)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONTINÉNT2, -Ă adj. care trăieşte în continenţă; abstinent. (< fr. continent)
(Marele dicţionar de neologisme)
continént s. n., pl. continénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONTINÉNT s. (GEOGR.) masă continentală.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONTINÉNT2, -Ă, continenţi, -te, adj. (Rar) Care trăieşte în continenţă; abstinent, cast. – Din fr. continent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONTINÉNT s.n. Întindere vastă de pământ, mărginită de mări şi de oceane. [< fr. continent, cf. it. continente, lat. continens].
(Dicţionar de neologisme)
CONTINÉNT, -Ă adj. (Rar) Care trăieşte în continenţă; stăpânit; cast. [< fr. continent, cf. lat. continens – care se stăpâneşte].
(Dicţionar de neologisme)
CONTINÉNT1 s. n. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane. (< fr. continent, lat. continens)
(Marele dicţionar de neologisme)
CONTINÉNT2, -Ă adj. care trăieşte în continenţă; abstinent. (< fr. continent)
(Marele dicţionar de neologisme)
continént s. n., pl. continénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONTINÉNT s. (GEOGR.) masă continentală.
(Dicţionar de sinonime)