Cursă dex - definiţie, sinonime, conjugare

Cursă

[Sinonime]
CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într-o mişcare rectilinie alternativă. 3. (Fam.) Drum, alergătură. 4. (Sport) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanţe, pe un traseu dinainte stabilit, alergând pe jos, călare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai. 5. (În sintagma) Cursa înarmărilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat în vederea unui război. – Din fr. course.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÚRSĂ2, curse, s.f. 1. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; teren anume pregătit pentru ca animalul care păşeşte în limitele lui să fie prins; capcană. 2. Fig. Mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău; uneltire, manevră. ♢ Expr. A întinde (sau a pune) cuiva o cursă (sau cursa) = a căutaademenească pe cineva pentru a-l prinde sau pentru a-l da de gol. A atrage (pe cineva) în cursă = a momi, a ademeni, a ispiti. A cădea (sau a se prinde) în cursă = a intra într-o mare încurcătură. – Cf. alb. k u r t h ë.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÚRSĂ3, curse, s.f. (Înv.) Un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuinţată pentru a parfuma încăperile. – Din ngr. kúrsi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÚRS//Ă1 ~e f. 1) Drum parcurs regulat de un vehicul. 2) Vehicul care parcurge regulat acest drum (autobuz, tren). 3) Drum parcurs de un piston în cilindru într-o mişcare rectilinie alternativă. 4) la pl. Alergare de cai. 5) Probă sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg o anumită distanţă. 6): ~a înarmărilor militarizare intensă a industriei; pregătire de război. [G.-D. cursei] /<fr. course
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÚRS//Ă2 ~e f. 1) Dispozitiv pentru prinderea unor animale şi păsări sălbatice; capcană. 2) fig. Mijloc viclean de a prinde, de a demasca sau de a se răfui cu cineva, punându-l într-o situaţie fără ieşire. ♢ A-i întinde cuiva o ~ a ademeni pe cineva cu scopul de a-l pune într-o situaţie fără ieşire. A cădea (sau a se prinde) în ~ a nimeri într-o situaţie fără ieşire. [G.-D. cursei] /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cúrsă (cúrse), s.f. – Pastilă aromatică de parfumat încăperile. Tc. kurs, prin intermediul ngr. ϰούρσι.
(Dicţionarul etimologic român)

cúrsă (cúrse), s.f. – 1. Ambuscadă. – 2. Capcană, şiretenie, viclenie, uneltire. Part. de la vb. cure „a fugi”, în forma sa f. Evoluţia semantică de la „a fugi”, la „a fugi după cineva, a încolţi” şi de aici la „a vîna, a captura” este normală, cf. fr. chasser, care păstrează încă cele două sensuri. Cursă apare din sec. XVI cu sensul de „ambuscadă”, cf. lat. med. cursa „incursiune”. Totuşi, se consideră în general ca etimon al rom. cuvîntul alb. kurthe (Meyer 216; Philippide, II, 711) şi indirect tc. kurs „disc” (Şeineanu, II, 149), ipoteză puţin probabilă, cf. Rosetti, II, 115. După Diculescu, Elementele, 464, din gr. ϰυρτία „grilaj.” – Der. cursar, s.m. (meşter care face capcane). Dacă der. pe care o propunem este exactă, alb. trebuie să provină din rom.
(Dicţionarul etimologic român)

CÚRSĂ s.f. 1. Drum, distanţă de străbătut. ♦ Drum făcut de un vehicul (în mod regulat) pe acelaşi itinerar după un orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului. 3. (Fam.) Alergătură, umblet. 4. (La pl.) Alergări de cai. ♦ (Fig.) Întrecere, competiţie, acţiune competitivă. 5. Întrecere în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].
(Dicţionar de neologisme)

CÚRSĂ s. f. 1. drum, distanţă de străbătut. ♢ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit. ♢ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului. 3. (fam.) alergătură, umblet. 4. (pl.) alergări de cai. ♢ (fig.) întrecere, competiţie. 5. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă. ♢ (alp.) orice ascensiune în munţi. 6. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu. ♢ lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)
(Marele dicţionar de neologisme)

cursă, curse s.f. (deţ.) lot de deţinuţi transferat dintr-un penitenciar în altul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cúrsă (distanţă, drum, întrecere, capcană, pastilă aromatică) s. f., g.-d. art. cúrsei; pl. cúrse
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÚRSĂ s. 1. deplasare, drum. (La prima ~, camionul s-a comportat bine.). 2. v. drum. 3. v. alergare.
(Dicţionar de sinonime)

CÚRSĂ s. v. capcană.
(Dicţionar de sinonime)

CÚRSĂ s. v. pericol, primejdie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Cu Cur Curs

Cuvinte se termină cu literele: sa rsa ursa