Cârpă
[Sinonime]
CÂRPĂ, cârpe, s.f. Bucată de pânză sau de stofă (veche), folosită de obicei în gospodărie (la ştergerea prafului, a vaselor etc.), ca materie primă în industria hârtiei etc. ♦ Scutec. ♦ Fig. Om fără personalitate, care face întotdeauna orice i se spune. – Din bg. kărpa, scr. krpa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÂRP//Ă ~e f. 1) Bucată de material textil folosită la şters praful, vasele etc.; petică. ~ de praf. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi. 3) depr. Om lipsit de caracter; om de nimic. [G.-D. cârpei] /<bulg. kărpa, sb. krpa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cîrpă (cîrpe), s.f. – 1. Bucată de pînză sau stofă, veche, zdreanţă. – 2. Cîrpă de bucătărie. – 3. Basma, batic. – Mr. cîrpă, megl. corpă. < Sl. krŭpa „cîrpă” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon 316; Cihac, II, 44; Conev 60); cf. bg. kŭrpŭ, sb. krpa, slov. kerpa. Cf. cîrpaci, cîrpi. – Der. cîrpiţă, s.f. (cîrpă, zdreanţă), din sb. krpica (Drăganu, Dacor., V, 339 şi VII, 216. – [Art. 2035]
(Dicţionarul etimologic român)
cârpă de valoare expr. (intl.) pânză. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cârpă, cârpe s.f. 1. (deţ.) scrum obţinut prin arderea unei cârpe, păstrat într-o cutie de tablă, folosit ulterior la aprinderea ţigărilor. 2. individ lipsit de personalitate / uşor de manipulat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cârpă s. f., g.-d. art. cârpei; pl. cârpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUHĂ-CU-CÂRPĂ s. v. strigă.
(Dicţionar de sinonime)
CÂRPĂ s. 1. buleandră, fleandură, otreapă, petică, zdreanţă, (pop.) treanţă, (înv. şi reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, şuleandră, târfă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) cârţă, (Mold. şi Bucov.) cotreanţă, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Şterge praful cu o ~.) 2. v. scutec.
(Dicţionar de sinonime)
CÂRPĂ s. v. basma, batistă, legătură, tulpan.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÂRP//Ă ~e f. 1) Bucată de material textil folosită la şters praful, vasele etc.; petică. ~ de praf. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi. 3) depr. Om lipsit de caracter; om de nimic. [G.-D. cârpei] /<bulg. kărpa, sb. krpa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
cârpă de valoare expr. (intl.) pânză. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cârpă, cârpe s.f. 1. (deţ.) scrum obţinut prin arderea unei cârpe, păstrat într-o cutie de tablă, folosit ulterior la aprinderea ţigărilor. 2. individ lipsit de personalitate / uşor de manipulat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cârpă s. f., g.-d. art. cârpei; pl. cârpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BUHĂ-CU-CÂRPĂ s. v. strigă.
(Dicţionar de sinonime)
CÂRPĂ s. 1. buleandră, fleandură, otreapă, petică, zdreanţă, (pop.) treanţă, (înv. şi reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, şuleandră, târfă, (Mold., Bucov. şi Transilv.) cârţă, (Mold. şi Bucov.) cotreanţă, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Şterge praful cu o ~.) 2. v. scutec.
(Dicţionar de sinonime)
CÂRPĂ s. v. basma, batistă, legătură, tulpan.
(Dicţionar de sinonime)