Deltă

DÉLTĂ, delte, s.f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl şi de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condiţiile lipsei mareelor şi a acţiunii curenţilor litorali. – Din fr. delta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÉLTA s.m. invar. A patra literă a aflabetului grecesc (în formă de triunghi). ♦ Fig. Simbol al adevărului; p. ext. adevăr. – Cuv. gr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÉLT//Ă ~e f. Formă de relief care se formează prin acumularea de aluviuni în zona de vărsare a unei ape curgătoare într-un lac, într-o mare sau într-un ocean. /<fr. delta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÉLTA m. invar. 1) Numele celei de-a patra litere a alfabetului grecesc, având forma unui triunghi. 2) fig. Simbol al adevărului. /Cuv. gr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÉLTĂ s.f. Porţiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între braţele unui fluviu şi rezultată din depunerile de mâl şi de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – literă a alfabetului grecesc].
(Dicţionar de neologisme)

DÉLTA s.m. A patra literă a alfabetului grecesc (în formă de triunghi). ♢ Avion delta = avion cu aripi triunghiulare. ♦ (Fig.) Simbol al adevărului; adevăr. [Pl. invar. / < gr. delta].
(Dicţionar de neologisme)

DÉLTĂ s. f. zonă aluvionară, triunghiulară, între braţele unui fluviu la vărsarea în mare. (< fr. delta)
(Marele dicţionar de neologisme)

DÉLTA s. m. 1. a patra literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului d. 2. (fig.) simbol al adevărului; (p. ext.) adevăr. (< fr., gr. delta)
(Marele dicţionar de neologisme)

déltă (a unui fluviu) s. f., g.-d. art. déltei; pl. délte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

délta (literă) s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)