Deplasare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEPLASÁ, deplaséz, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc şi a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mişca din poziţia iniţială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEPLASÁRE, deplasări, s.f. Acţiunea de a (se) deplasa şi rezultatul ei. ♢ Loc. adv. În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. – V. deplasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEPLAS//Á ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A scoate dintr-o anumită stare sau poziţie; a schimba dintr-un loc în altul; a muta. 2) A face să se deplaseze. /<fr. déplacer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEPLAS//Á mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A pleca în altă localitate (în interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-şi schimba poziţia iniţială; a se disloca; a aluneca. /<fr. déplacer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEPLASÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-şi) schimba locul, a (se) mişca din loc; a (se) muta. ♦ A aluneca sau a face să alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (în interes de serviciu). [< fr. déplacer].
(Dicţionar de neologisme)

DEPLASÁRE s.f. Acţiunea de a (se) deplasa şi rezultatul ei; (concr.) timpul şi locul în care se deplasează cineva. ♢ În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. [< deplasa].
(Dicţionar de neologisme)

DEPLASÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-şi) schimba locul, a (se) mişca din loc. 2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca. II. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat. (< fr. déplacer)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEPLASÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) deplasa; timpul şi locul în care se deplasează cineva. o în ~ = în călătorie în interes de serviciu. 2. (astr.) ~ spre roşu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roşie a spectrului în comparaţie cu liniile spectrale ale surselor terestre. (< deplasa)
(Marele dicţionar de neologisme)

deplasá vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. deplaséz, 3 sg. şi pl. deplaseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deplasáre s. f. (sil. -pla-) → plasare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEPLASÁ vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi paşi înapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mişca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. şi pop.) a (se) sminti, (înv. şi reg.) a (se) clăti, (Mold. şi Transilv.) a (se) vâşca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mişca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a împinge, a mâna. (Vântul ~ departe frunzele căzute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. acţiona. 14. v. schimba.
(Dicţionar de sinonime)

DEPLASÁRE s. 1. v. mers. 2. mişcare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. v. călătorie. 4. v. cursă. 5. v. mu-tare. 6. v. locomoţie. 7. v. circulaţie. 8. v. clintire. 9. trecere. (~ lunii pe cer.) 10. alunecare. (~ unor straturi argiloase.) 11. v. luxaţie. 12. v. schim-bare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: De Dep Depl Depla Deplas

Cuvinte se termină cu literele: re are sare asare lasare