Dicţionar dex - definiţie, sinonime, conjugare

Dicţionar

[Sinonime]
DICŢIONÁR, dicţionare, s.n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) şi explicate în aceeaşi limbă sau traduse într-o limbă străină. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DICŢIONÁR ~e n. Lucrare lexicografică care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale unui domeniu de activitate, aranjate, de obicei, în ordine alfabetică şi explicate în aceeaşi limbă sau traduse în altă limbă. [Sil. -ţi-o-] /<fr. dictionnaire, lat. dictionarium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DICŢIONÁR s.n. 1. Lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor aranjate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) şi explicate în aceeaşi limbă sau traduse în altă limbă. 2. Listă alfabetică de termeni (cu explicaţiile necesare) aparţinând unei anumite ştiinţe, arte etc. [Pron. -ţi-o-. / < fr. dictionnaire, cf. lat.t. dictionarium].
(Dicţionar de neologisme)

DICŢIONÁR s. n. 1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeaşi limbă sau într-o limbă străină. ♢ listă alfabetică de termeni, cu explicaţiile necesare, aparţinând unei anumite ştiinţe, arte etc. 2. (inform.) listă a unui fişier conţinând în ordine indicaţii despre componentele acestuia; listă conţinând cuvinte-cheie şi interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium)
(Marele dicţionar de neologisme)

dicţionár s. n. (sil. -ţi-o-), pl. dicţionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DICŢIONÁR s. lexicon, vocabular, (înv.) condică, cuvântar, vorbar. (~ de termeni tehnici.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Di Dic Dict Dicti Dictio

Cuvinte se termină cu literele: ar nar onar ionar tionar