DIMINUÁ, diminuéz, vb. I. Tranz. şi refl. . A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micşora, a scădea. [Pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIMINUÁRE, diminuări, s.f. Acţiunea de a diminua şi rezultatul ei; micşorare, scădere. [Pr.: -nu-a-] – V. diminua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DIMINU//Á ~éz tranz. A face să se diminueze; a micşora; a reduce; a împuţina; a scădea; a descreşte. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DIMINU//Á se ~eáză intranz. A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micşora; a se împuţina; a scădea; a se reduce; a descreşte. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIMINUÁ vb. I. tr., refl. A (se) micşora, a descreşte, a scădea. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. lat. diminuere, fr. diminuer].
(Dicţionar de neologisme)
DIMINUÁRE s.f. Acţiunea de a (se) diminua şi rezultatul ei; scădere; coborâre; încetinire. [< diminua].
(Dicţionar de neologisme)
DIMINUÁ vb. tr., refl. a (se) micşora, a scădea, a (se) atenua. (< fr. diminuer, lat. diminuere)
(Marele dicţionar de neologisme)
diminuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. diminuéz; 3 sg. şi pl. diminueáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. diminuéze (sil. -nu-e-); ger. diminuând (sil. -nu-ând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diminuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. diminuării (sil. -nu-ă-); pl. diminuări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIMINUÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micşora, a (se) reduce, a (se) uşura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. v. atenua. 4. v. scădea.
(Dicţionar de sinonime)
DIMINUÁRE s. 1. v. reducere. 2. micşorare, reducere, uşurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. atenuare. 4. v. scădere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A diminua ≠ a amplifica, a augmenta, a mări
(Dicţionar de antonime)
A se diminua ≠ a se intensifica, a exagera, a (se) majora, a (se) mări
(Dicţionar de antonime)
Diminuare ≠ amplificare, sporire
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIMINUÁRE, diminuări, s.f. Acţiunea de a diminua şi rezultatul ei; micşorare, scădere. [Pr.: -nu-a-] – V. diminua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DIMINU//Á se ~eáză intranz. A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micşora; a se împuţina; a scădea; a se reduce; a descreşte. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIMINUÁ vb. I. tr., refl. A (se) micşora, a descreşte, a scădea. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. lat. diminuere, fr. diminuer].
(Dicţionar de neologisme)
DIMINUÁRE s.f. Acţiunea de a (se) diminua şi rezultatul ei; scădere; coborâre; încetinire. [< diminua].
(Dicţionar de neologisme)
DIMINUÁ vb. tr., refl. a (se) micşora, a scădea, a (se) atenua. (< fr. diminuer, lat. diminuere)
(Marele dicţionar de neologisme)
diminuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. diminuéz; 3 sg. şi pl. diminueáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. diminuéze (sil. -nu-e-); ger. diminuând (sil. -nu-ând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diminuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. diminuării (sil. -nu-ă-); pl. diminuări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIMINUÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micşora, a (se) reduce, a (se) uşura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. v. atenua. 4. v. scădea.
(Dicţionar de sinonime)
DIMINUÁRE s. 1. v. reducere. 2. micşorare, reducere, uşurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. atenuare. 4. v. scădere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A diminua ≠ a amplifica, a augmenta, a mări
(Dicţionar de antonime)
A se diminua ≠ a se intensifica, a exagera, a (se) majora, a (se) mări
(Dicţionar de antonime)
Diminuare ≠ amplificare, sporire
(Dicţionar de antonime)