Ecluză dex - definiţie, sinonime, conjugare
ECLÚZĂ, ecluze, s.f. Construcţie hidrotehnică specială, executată pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porţiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porţiune cu nivel de apă mai scăzut şi invers. ♢ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieşirea echipajului în caz de naufragiu fără inundarea submarinului. – Din fr. écuse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ECLÚZ//Ă ~e f. Construcţie hidrotehnică pentru trecerea navelor pe un râu sau canal de la un nivel la altul. [G.-D. ecluzei; Sil. e-clu-] /<fr. écluse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ECLUZ//Á ~éz 1. tranz. (ape navigabile) A închide cu o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece printr-o ecluză. /<fr. écluser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ECLÚZĂ s.f. Lucrare executată pe cursul unui râu, pe un canal etc. pentru a permite trecerea navelor de la un nivel al apei la alt nivel; stăvilar. [< fr. écluse].
(Dicţionar de neologisme)

ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser].
(Dicţionar de neologisme)

ECLÚZĂ s. f. 1. construcţie hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar. 2. cameră metalică etanşă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării şi ieşirii personalului sau materialelor; campană (2). ♢ cameră care permite ieşirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanşeizare comandată, al unei nave spaţiale, destinat ieşirii cosmonauţilor în spaţiul cosmic. (< fr. écluse)
(Marele dicţionar de neologisme)

ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser)
(Marele dicţionar de neologisme)

eclúză s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. eclúzei; pl. eclúze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ecluzá vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ecluzéz, 3 sg. şi pl. ecluzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: Ec Ecl Eclu Ecluz

Cuvinte se termină cu literele: za uza luza cluza