Elixirul

ELIXÍR, elixire, s.n. 1. Băutură cu proprietăţi miraculoase pe care o căutau, în evul mediu, alchimiştii pentru a obţine viaţă veşnică; p. ext. (azi) băutură scumpă, aleasă. 2. (Fam.) Soluţie alcoolică cu conţinut variabil de zahăr şi cu diverse esenţe sau extracte de plante medicinale (servind ca medicament). [Pr.: -gzir] – Din fr. élixir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ELIXÍR ~e n. 1) Băutură cu proprietăţi miraculoase, pe care tindeau s-o descopere alchimiştii din evul mediu. 2) Preparat farmaceutic cu proprietăţi terapeutice, reprezentând un amalgam de siropuri, uleiuri volatile şi alcool. /<fr. élixir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ELIXÍR s.n. 1. Băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiştii cu scopul de a obţine viaţa veşnică; (p. ext.) băutură de preţ. 2. Băutură preparată din diferite substanţe dizolvate în alcool; (p. ext.) medicament. [Pron. -gz-, pl. -re, -ruri. / < fr. élixir, cf. ar. al iksir – medicament].
(Dicţionar de neologisme)

ELIXÍR s. n. 1. băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiştii pentru a obţine viaţa veşnică; (p. ext.) băutură aleasă. 2. băutură preparată din diferite substanţe dizolvate în alcool. (< fr. élixir)
(Marele dicţionar de neologisme)

elixír s. n. [x pron. gz], pl. elixíre
(Dicţionar ortografic al limbii române)