Exponent

EXPONÉNT, -Ă, exponenţi, -te, subst. 1. S.m. şi f. Persoană sau grup social care reprezintă şi apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S.m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPONÉN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Persoană sau grup social care reprezintă şi susţine ideile şi interesele unei colectivităţi. 2) mat. Simbol plasat în partea dreaptă de sus a unei expresii numerice sau algebrice pentru a indica puterea la care trebuie ridicată cantitatea dată. /<germ. Exponent, lat. exponens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPONÉNT, -Ă adj., s.m. şi f. Reprezentant al unei idei, al unui curent, al unui stat etc. // s.m. Număr indicând puterea la care este ridicată o mărime matematică. [< germ. Exponent, cf. lat. exponens].
(Dicţionar de neologisme)

EXPONÉNT, -Ă I. adj., s. m. f. reprezentant al unei idei, al unui curent, al unui stat etc. II. s. m. număr care, scris la dreapta şi mai sus faţă de bază, indică puterea la care este ridicată o mărime matematică. (< germ. Exponent, engl. exponent, lat. exponens)
(Marele dicţionar de neologisme)

exponént s. m., pl. exponénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EXPONÉNT s. 1. v. reprezentant. 2. (MAT.) (înv.) spunent.
(Dicţionar de sinonime)