Expunere dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A aşeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse p. prep. „la”) A aşeza un obiect, un material etc. în aşa fel încât să se poată exercita asupra lui o acţiune, o influenţă etc. 3. Tranz. şi refl. A pune sau a se afla într-o situaţie periculoasă. 4. Tranz. A supune acţiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obţine un clişeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPÚNERE, expuneri, s.f. Acţiunea de a (se) expune şi rezultatul ei. ♦ Relatare; (concr.) ceea ce se expune, se relatează, se explică; naraţiune, povestire. ♢ Expunere de motive = explicare, prezentare a unui proiect de act normativ, cu sublinierea soluţiilor noi, mai importante, şi a motivării acestora. – V. expune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXPÚNE expún tranz. 1) (gânduri, idei, concepţii etc.) A reda prin cuvinte sau în scris. 2) (obiecte) A prezenta în faţa publicului. 3) (obiecte) A pune pentru a fi supus unei acţiuni. 4) (filme, plăci fotografice) A supune acţiunii luminii pentru a obţine un clişeu sau o fotografie. 5) A face să se expună. /<lat. exponere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE EXPÚNE mă expún intranz. A se afla într-o situaţie periculoasă sau neplăcută. /<lat. exponere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPÚNER//E ~i f. 1) v. A EXPUNE. 2) Ceea ce se redă prin cuvinte. 3) Lucrare şcolară, în special scrisă, care constă în redarea conţinutului unui text. /v. a expune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPÚNE vb. III. 1. tr. A arăta, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selecţionate. ♦ A aşeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influenţe, unei acţiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla în faţa unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. tr. A supune acţiunii luminii (pentru a obţine un clişeu, o fotografie etc.). [P.i. expún, conj. -nă, ger. -nând. / < lat. exponere, după pune].
(Dicţionar de neologisme)

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Naraţiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziţie; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicaţie, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune].
(Dicţionar de neologisme)

EXPÚNE vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecţionate. ♢ a aşeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influenţe, unei acţiuni etc. 3. a supune acţiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla în faţa unei primejdii, a unei neplăceri. (< lat. exponere)
(Marele dicţionar de neologisme)

EXPÚNERE s. f. acţiunea de a (se) expune. ♢ relatare; ceea ce se expune. ♢ naraţiune, povestire. o ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea şi motivarea soluţiilor noi. (< expune)
(Marele dicţionar de neologisme)

expúne vb. → pune
(Dicţionar ortografic al limbii române)

expúnere s. f., g.-d. art. expúnerii; pl. expúneri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXPÚNE vb. 1. v. povesti. 2. v. exprima. 3. v. rosti. 4. v. demonstra. 5. v. descrie. 6. v. emite. 7. a-şi arăta, a-şi etala, a-şi întinde. (Îşi ~ marfa pe tarabă.) 8. v. întinde. 9. v. risca. 10. v. hazarda. 11. v. supune.
(Dicţionar de sinonime)

EXPÚNERE s. 1. v. povestire. 2. expozeu. (~ a fost urmărită cu interes.) 3. v. descriere. 4. v. emitere. 5. etalaj, etalare, întindere. (~ mărfii pe tarabă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Ex Exp Expu Expun Expune

Cuvinte se termină cu literele: re ere nere unere punere