Femeie

FEMÉIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soţie, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FEMÉ//IE ~i f. 1) Persoană matură de sex feminin. ♢ ~ în casă femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodăreşti. 2) pop. Persoană de sex feminin care şi-a pierdut fecioria. [Art. femeia; G.-D. femeii; Sil. fe-me-ie] /<lat. familia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

feméie (feméi), s.f. – 1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soţie. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin. – Var. fomeie, (Mold.) fimeie, (înv.) făme(a)ie. Mr. fumeal’e, megl. fămel’ă, fumel’ă. Lat. fămĭlia (Puşcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180; DAR; Wagner, ZRPh., 1921, 586; Rohlfs, Differenzierung, 80), cf. alb. fëmiljë „copil”, v. lomb. fameja, gal., port. femia. Schimbarea semantică apare numai în dacorom. – Der. femeiesc, adj. (feminin); femeieşte, adv. (ca femeile); femeiet, s.m. (mulţime de femei); femeiuşcă, s.f. (muieruşcă; femelă a unui animal; regulator de presiune la războiul de ţesut de mînă); afemeiat, adj. (muieratic), reproduce fr. effeminé, redus la forma din rom. femeie. Este dublet de la familie.
(Dicţionarul etimologic român)

feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CINSTEA-FEMÉILOR s. v. ruşinea-fetei.
(Dicţionar de sinonime)

FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
(Dicţionar de sinonime)

FEMÉIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. şi ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. prostituată.
(Dicţionar de sinonime)

FEMÉIE s. v. familie, neam, nevastă, soţie, viţă.
(Dicţionar de sinonime)