Focar
[Sinonime]
FOCÁR, focare, s.n. 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut raze paralele. ♢ Focar real = punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obţinut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracţia printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obţinut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanţe până la punctele curbei dau o sumă, o diferenţă sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanţe până la punctele unei suprafeţe dau o sumă, o diferenţă sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalaţiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; în sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare şi de răspândire (a unor acţiuni, idei, sentimente etc.). 6. (Med.; în sintagma) Focar de infecţie = centru al unui proces inflamator, loc în care se colectează puroiul; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecţii; p. ext. loc murdar, neîngrijit. 7. (Înv. şi pop.) Fochist. – Foc1 + suf. -ar (după fr. foyer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FOCÁR ~e n. 1) Punct de întâlnire a razelor luminoase convergente, reflectate sau refractate de un sistem optic. 2) geom. Punct de reunire a razelor vectoare ale unei curbe. 3) Parte a unei instalaţii de încălzit în care are loc arderea combustibilului. 4) fig. Centru de concentrare şi de răspândire a unor idei sau influenţe. ~ de ştiinţă. /foc + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FOCÁR s.n. 1. Punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă şi care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. Punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei maşini, a unui aparat sau a unei instalaţii de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strâng şi de unde se răspândesc anumite idei, influenţe etc. 5. Focar de infecţie = centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândeşte o anumită boală; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursă de căldură, după fr. foyer].
(Dicţionar de neologisme)
FOCÁR s. n. 1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă şi care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. parte a unei maşini, a unui aparat sau a unei instalaţii de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (fig.) centru, loc unde se strâng şi de unde se răspândesc anumite idei, influenţe etc. 5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândeşte o anumită boală. (după fr. foyer)
(Marele dicţionar de neologisme)
focár s. n., pl. focáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
focár2, focáre, s.n. (înv.) 1. foc mare (în care se ardeau osândiţii); rug. 2. (fig.) nenorocire, amar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FOCÁR s. focar magmatic v. bazin magmatic; focar seismic v. hipocentru.
(Dicţionar de sinonime)
FOCÁR s. v. centru, fochist.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FOCÁR ~e n. 1) Punct de întâlnire a razelor luminoase convergente, reflectate sau refractate de un sistem optic. 2) geom. Punct de reunire a razelor vectoare ale unei curbe. 3) Parte a unei instalaţii de încălzit în care are loc arderea combustibilului. 4) fig. Centru de concentrare şi de răspândire a unor idei sau influenţe. ~ de ştiinţă. /foc + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FOCÁR s. n. 1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă şi care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. parte a unei maşini, a unui aparat sau a unei instalaţii de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (fig.) centru, loc unde se strâng şi de unde se răspândesc anumite idei, influenţe etc. 5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândeşte o anumită boală. (după fr. foyer)
(Marele dicţionar de neologisme)
focár s. n., pl. focáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
focár2, focáre, s.n. (înv.) 1. foc mare (în care se ardeau osândiţii); rug. 2. (fig.) nenorocire, amar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FOCÁR s. focar magmatic v. bazin magmatic; focar seismic v. hipocentru.
(Dicţionar de sinonime)
FOCÁR s. v. centru, fochist.
(Dicţionar de sinonime)