FUMĂRÍE, s.f. Cantitate mare de fum; fumăraie, fumegai. – Fum + suf. -ărie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUMĂRÍŢĂ, fumăriţe, s.f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar şi cu fructe globuloase (Fumaria officinalis). – Fum + suf. -ăriţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUMĂRÍŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze înguste, cu flori mici de culoare diferită şi cu fructe sferice. /fum + suf. ~ăriţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fumăríe s. f., art. fumăría, g.-d. fumăríi, art. fumăríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fumăríţă s. f., g.-d. art. fumăríţei; pl. fumăríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUMĂRÍE s. v. fumăraie.
(Dicţionar de sinonime)
FUMĂRÍŢĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUMĂRÍŢĂ, fumăriţe, s.f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar şi cu fructe globuloase (Fumaria officinalis). – Fum + suf. -ăriţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fumăríe s. f., art. fumăría, g.-d. fumăríi, art. fumăríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fumăríţă s. f., g.-d. art. fumăríţei; pl. fumăríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUMĂRÍE s. v. fumăraie.
(Dicţionar de sinonime)
FUMĂRÍŢĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă.
(Dicţionar de sinonime)