Interiorul
[Sinonime]
INTERIÓR, -OÁRĂ, interiori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spaţiu limitat etc.; intern. ♦ Fig. Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric. 2. S.n. Partea interioară (1) a unui obiect, a unui spaţiu circumscris (şi închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); spec. mobilierul sau aranjamentul unei locuinţe, al unei camere etc. ♢ Loc. adv. În interior = înăuntru, pe dinăuntru. ♦ Tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie. ♦ (Cinema; la pl.) Scene care se petrec în casă. Se filmează interioarele. ♦ Fig. Structura morală, sufletească a omului. 3. S.n. Post telefonic funcţionând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituţii etc. [Pr.: -ri-or] – Din fr. intérieur, lat. interior, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERI//ÓR1 ~oáre n. 1) Parte de dinăuntru a unui obiect sau a unui spaţiu închis. 2) Mobilier al unei încăperi. 3) fig. Natură morală a unei persoane; univers spiritual. 4) Post telefonic instalat în camerele unei clădiri, unei instituţii etc. care face legătura cu liniile exterioare printr-o centrală. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. interieur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERI//ÓR2 ~oáră ( ~óri, ~oáre) (în opoziţie cu exterior) 1) Care se află în partea de dinăuntru a ceva; de dinăuntru; intern; lăuntric. 2) Care ţine de psihic. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. intérieur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este situat înăuntru, de dinăuntru; intern. ♢ (Fig.) For interior = conştiinţă. // s.n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, a unei locuinţe, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins înăuntrul unei camere, al unei locuinţe etc.; spaţiul dinăuntrul unui obiect, al unei încăperi etc. ♦ Reprezentare figurativă a interiorului încăperilor, mai ales în pictură. 2. Post telefonic care funcţionează printr-o centrală care leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituţii etc. 3. (Fig.) Latura lăuntrică, natura morală a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. intérieur].
(Dicţionar de neologisme)
INTERIÓR, -OÁRĂ I. adj. situat înăuntrul unui spaţiu limitat, al unui lucru etc.; intern. o (fig.) for ~ = conştiinţă. II. s. n. 1. partea dinăuntru a unui lucru, spaţiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spaţiu. ♢ reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură). 2. post telefonic care funcţionează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituţii etc. 3. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului. (< lat. interior, fr. intérieur)
(Marele dicţionar de neologisme)
interiór adj. m. (sil. -ri-or), pl. interióri; f. sg. interioáră, pl. interioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FOR INTERIÓR s. v. conştiinţă, cuget, gândire, spirit, suflet.
(Dicţionar de sinonime)
INTERIÓR adj. v. lăuntric.
(Dicţionar de sinonime)
INTERIÓR adj., s. 1. adj. dinăuntru, intern. (Partea ~oară.) 2. s. (fig.) pântece, sân. (În ~ul pământului, al navei.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Interior ≠ exterior
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INTERI//ÓR1 ~oáre n. 1) Parte de dinăuntru a unui obiect sau a unui spaţiu închis. 2) Mobilier al unei încăperi. 3) fig. Natură morală a unei persoane; univers spiritual. 4) Post telefonic instalat în camerele unei clădiri, unei instituţii etc. care face legătura cu liniile exterioare printr-o centrală. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. interieur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este situat înăuntru, de dinăuntru; intern. ♢ (Fig.) For interior = conştiinţă. // s.n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, a unei locuinţe, a unei camere etc.; ceea ce este cuprins înăuntrul unei camere, al unei locuinţe etc.; spaţiul dinăuntrul unui obiect, al unei încăperi etc. ♦ Reprezentare figurativă a interiorului încăperilor, mai ales în pictură. 2. Post telefonic care funcţionează printr-o centrală care leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituţii etc. 3. (Fig.) Latura lăuntrică, natura morală a omului. [Pron. -ri-or. / < lat. interior, cf. it. interiore, fr. intérieur].
(Dicţionar de neologisme)
INTERIÓR, -OÁRĂ I. adj. situat înăuntrul unui spaţiu limitat, al unui lucru etc.; intern. o (fig.) for ~ = conştiinţă. II. s. n. 1. partea dinăuntru a unui lucru, spaţiu, apartament etc.; ceea ce este cuprins într-un asemenea spaţiu. ♢ reprezentare figurativă a interiorului încăperilor (în pictură). 2. post telefonic care funcţionează printr-o centrală ce leagă exteriorul cu diferitele camere, birouri ale unei instituţii etc. 3. (fig.) latura lăuntrică, natura morală a omului. (< lat. interior, fr. intérieur)
(Marele dicţionar de neologisme)
interiór adj. m. (sil. -ri-or), pl. interióri; f. sg. interioáră, pl. interioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FOR INTERIÓR s. v. conştiinţă, cuget, gândire, spirit, suflet.
(Dicţionar de sinonime)
INTERIÓR adj. v. lăuntric.
(Dicţionar de sinonime)
INTERIÓR adj., s. 1. adj. dinăuntru, intern. (Partea ~oară.) 2. s. (fig.) pântece, sân. (În ~ul pământului, al navei.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Interior ≠ exterior
(Dicţionar de antonime)