LITERÁ, literez, vb. I. Tranz. A pronunţa cuvinte (străine) prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LITERÁRE, literări, s.f. Acţiunea de a litera. – V. litera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care aparţine literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerinţelor literaturii. ♢ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naţionale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciştilor, a oamenilor de ştiinţă etc. şi constituind o sinteză a posibilităţilor de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LITERÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de literatură; propriu literaturii. ♢ Limbă ~ă forma cea mai aleasă, cea mai corectă a limbii unui popor. /<fr. littéraire, lat. litterarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LITERÁR, -Ă adj. 1. Referitor la literatură, de literatură, care corespunde normelor literaturii. 2. Care priveşte scrisul, cartea. [Cf. fr. littéraire].
(Dicţionar de neologisme)
LITERÁ vb. intr. (în telefonie) a pronunţa nume străine (proprii) sau mai neobişnuite prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite. (< literă)
(Marele dicţionar de neologisme)
LITERÁR, -Ă adj. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii. o limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naţionale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris şi în vorbirea oamenilor instruiţi. (< fr. littéraire, lat. litterarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
literá vb,. ind. prez. 1 sg. literéz, 3 sg. şi pl. litereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
literár-artístic adj. n., f. sg. literár-artístică; pl. f. şi n. literár-artístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
literár (care aparţine literaturii) adj. m., pl. literári; f. sg. literáră, pl. literáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LITERÁR adj. 1. artistic, beletristic. (Opere ştiinţi-fice şi opere ~.) 2. v. scriitoricesc.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LITERÁRE, literări, s.f. Acţiunea de a litera. – V. litera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LITERÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de literatură; propriu literaturii. ♢ Limbă ~ă forma cea mai aleasă, cea mai corectă a limbii unui popor. /<fr. littéraire, lat. litterarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LITERÁR, -Ă adj. 1. Referitor la literatură, de literatură, care corespunde normelor literaturii. 2. Care priveşte scrisul, cartea. [Cf. fr. littéraire].
(Dicţionar de neologisme)
LITERÁ vb. intr. (în telefonie) a pronunţa nume străine (proprii) sau mai neobişnuite prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite. (< literă)
(Marele dicţionar de neologisme)
LITERÁR, -Ă adj. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii. o limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naţionale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris şi în vorbirea oamenilor instruiţi. (< fr. littéraire, lat. litterarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
literá vb,. ind. prez. 1 sg. literéz, 3 sg. şi pl. litereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
literár-artístic adj. n., f. sg. literár-artístică; pl. f. şi n. literár-artístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
literár (care aparţine literaturii) adj. m., pl. literári; f. sg. literáră, pl. literáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LITERÁR adj. 1. artistic, beletristic. (Opere ştiinţi-fice şi opere ~.) 2. v. scriitoricesc.
(Dicţionar de sinonime)