Meşteşugul
[Sinonime]
MEŞTEŞÚG, meşteşuguri, s.n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupaţie, îndeletnicire; meşteşugărie. 2. Ramură, disciplină (a ştiinţei, a artei); ştiinţă, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate, talent. ♦ Artă, măiestrie; (rar) acţiune realizată cu pricepere, cu măiestrie. 4. Acţiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean). ♦ (Pop.) Viclenie, tertip, înşelătorie. II. (Înv. şi pop.; concr.) 1. Unealtă, instrument. 2. Dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meşteşugire. – Din magh. mesterség.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MEŞTEŞÚG ~uri n. 1) Îndeletnicire de orice natură, bazată pe muncă manuală calificată; meserie. 2) Deprindere practică de a efectua (în ascuns) un lucru cu îndemânare şi cu pricepere. 3) fig. Modalitate ingenioasă; tactică; iscusinţă. /<ung. mesterség
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
meşteşúg s. n., pl. meşteşúguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MEŞTEŞÚG s. 1. v. meserie. 2. v. măiestrie.
(Dicţionar de sinonime)
MEŞTEŞÚG s. v. abilitate, complot, conjuraţie, conspiraţie, descântec, destoinicie, dexteritate, dibăcie, dispozitiv, escrocherie, farmec, hoţie, impostură, ingeniozitate, intrigă, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemânare, înşelăciune, înşelătorie, înţeles, lucru, magie, maşinaţie, mecanism, muncă, pricepere, pungăşeală, pungăşie, raţiune, rost, secret, semnificaţie, sens, şarlatanie, şmecherie, ştiinţă, taină, talent, tâlc, treabă, uneltire, uşurinţă, vrajă, vrăjitorie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MEŞTEŞÚG ~uri n. 1) Îndeletnicire de orice natură, bazată pe muncă manuală calificată; meserie. 2) Deprindere practică de a efectua (în ascuns) un lucru cu îndemânare şi cu pricepere. 3) fig. Modalitate ingenioasă; tactică; iscusinţă. /<ung. mesterség
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MEŞTEŞÚG s. 1. v. meserie. 2. v. măiestrie.
(Dicţionar de sinonime)
MEŞTEŞÚG s. v. abilitate, complot, conjuraţie, conspiraţie, descântec, destoinicie, dexteritate, dibăcie, dispozitiv, escrocherie, farmec, hoţie, impostură, ingeniozitate, intrigă, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemânare, înşelăciune, înşelătorie, înţeles, lucru, magie, maşinaţie, mecanism, muncă, pricepere, pungăşeală, pungăşie, raţiune, rost, secret, semnificaţie, sens, şarlatanie, şmecherie, ştiinţă, taină, talent, tâlc, treabă, uneltire, uşurinţă, vrajă, vrăjitorie.
(Dicţionar de sinonime)