Minimum
[Sinonime]
MÍNIMUM s.n., adv. 1. S.n. Punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară. 2. S.n. Cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim1. 3. Adv. În cantitatea, timpul, spaţiul minim2; cel puţin..., pe puţin...; măcar. – Din lat., fr. minimum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÍNIMUM ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minim. /<lat., fr. minimum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MÍNIMUM s.n. Cea mai mică valoare pe care o poate lua o mărime variabilă. ♦ Punct, limită inferioară. // adv. Cel puţin; măcar. // s.n. V. minim. [< fr, lat. minimum].
(Dicţionar de neologisme)
MÍNIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puţin; măcar. (< lat., fr. minimum)
(Marele dicţionar de neologisme)
mínimum adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mínimum s. n., art. mínimumul
(Dicţionar ortografic al limbii române)
la mínimum loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÍNIMUM s. minim.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Minimum ≠ maxim
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÍNIMUM ~uri n. Valoare inferioară a unei mărimi variabile; limită inferioară; minim. /<lat., fr. minimum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MÍNIMUM I. s. n. 1. punct, limită inferioară. 2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc.; minim (III). II. adv. cel puţin; măcar. (< lat., fr. minimum)
(Marele dicţionar de neologisme)
mínimum adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mínimum s. n., art. mínimumul
(Dicţionar ortografic al limbii române)
la mínimum loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÍNIMUM s. minim.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Minimum ≠ maxim
(Dicţionar de antonime)