Muchia

MÚCHIE, muchii, s.f. 1. Linie de intersecţie a două feţe ale unui corp geometric. ♢ Loc. adv. Pe muchie = la limită, la extremă. 2. Margine, dungă a unui lucru, a unei suprafeţe. ♢ Expr. Bătuţi pe muchie = (despre o sumă de bani) din care nu lipseşte nimic, care este întreagă, exactă. 3. Marginea din afară, porţiune laterală a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusă tăişului unor unelte de tăiat. ♦ Expr. (Ca sau cât) (de) o muchie de cuţit = foarte îngust, foarte subţire; foarte puţin. Pe muchie de cuţit = într-o situaţie critică, în primejdie. 4. Partea cea mai înaltă, ascuţită şi prelungită, a unui munte, a unui deal, a unei stânci; creastă, coamă, culme; p. ext. coastă a unui munte sau a unui deal; pantă, povârniş. [Pr.: -chi-e. – Var.: múche s.f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÚCHI//E ~i f. 1) Linie de intersecţie a două feţe ale unui corp. ♢ Pe ~ la limită. 2) Margine îngustă a unui obiect, a unei suprafeţe; cant. ♢ ~a palmei marginea palmei dinspre degetul mic. 3) Partea opusă tăişului la unele instrumente. ~a cuţitului. ♢ A fi (sau a sta, a se afla) pe ~ de cuţit a fi într-o situaţie critică, periculoasă. 4) Creastă, coamă de deal sau de munte. [G.-D. muchiei; Sil. -chi-e; Var. muche] /Probabil lat. mutila
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

múchie (sil. -chi-e)/múche s. f., art. múchia (sil. -chi-a)/múchea, g.-d. art. múchiei/múchii; pl. múchii/múchi, art. múchiile (sil. -chi-i-)/múchile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÚCHIE s. 1. dungă, latură, margine. (~ patului, a cutiei.) 2. v. cant. 3. (TEHN.) (reg.) spinare. (~ unei unelte de tăiat.) 4. v. pantă. 5. v. coamă. 6. v. coamă.
(Dicţionar de sinonime)

MÚCHIE s. v. nicovală.
(Dicţionar de sinonime)

MUCHIÁ vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scându-rii.)
(Dicţionar de sinonime)

MUCHIÁ vb. v. tivi.
(Dicţionar de sinonime)