Muncitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

Muncitor

[Sinonime]
MUNCITÓR, -OÁRE, muncitori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care munceşte. (În concepţia marxistă) Clasa muncitoare = (în capitalism) proletariat; (în socialism) clasă socială alcătuită din totalitatea oamenilor care muncesc în producţie, folosind direct mijloacele de producţie proprii maşinismului şi industriei moderne, şi care constituie forţa conducătoare a societăţii. ♦ P. ext. Harnic, activ, zelos. 2. S.m. şi f., adj. (Persoană) care ia parte nemijlocit în procesul obţinerii bunurilor materiale, la întreţinerea şi la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; p. gener. persoană care desfăşoară o muncă fizică (în industrie) (1). 3. Adj., s.m. şi f. (Înv.) Persoană care torturează, chinuieşte, căzneşte. – Munci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUNCIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care munceşte, producând bunuri materiale; lucrător. /a munci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MUNCIT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care munceşte. Om ~. Popor ~. 2) Care munceşte mult şi cu folos; harnic; vrednic. /a munci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

muncitór adj. m., s. m., pl. muncitóri; f. sg. şi pl. muncitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MUNCITÓR s., adj. 1. s. lucrător, (înv.) uvrier. (~ într-o uzină.) 2. adj. v. harnic.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Muncitor ≠ leneş, trândav, trântor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: Mu Mun Munc Munci Muncit

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor citor ncitor