Mâncarea
[Sinonime]
MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s.f. 1. Acţiunea de a mânca şi rezultatul ei. ♢ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ♢ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ♢ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare şi într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ♢ Expr. Asta-i altă mâncare (de peşte) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de peşte = a fi acelaşi lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. şi depr.) Soi, fel. [Pl. şi: (3) mâncăruri] – V. mânca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÂNC//ÁRE ~ări f. 1) v. A MÂNCA. ♢ De ale ~ării alimente, hrană. A tăia cuiva pofta de ~ a face să nu mai poată mânca. A fi de ~ a fi comestibil. 2) Preparat culinar care serveşte drept hrană. ~ de peşte. ~ăruri reci. ~ăruri calde. ♢ A strica ~area degeaba a nu aduce nici un folos; a nu fi bun de nimic. 3) la pl. Feluri de hrană; bucate. 4) fig. fam. Soi de lucruri, de obiecte. ♢ Asta-i altă ~ (de peşte) a) asta-i cu totul altceva; b) acum mai înţeleg. [G.-D. mâncării; Pl. şi mâncăruri] /v. a mânca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mâncáre s. f., g.-d. art. mâncării; pl.(acţiuni) mâncări/(feluri de mâncare) mâncăruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de mâncáre prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÂNCÁRE s. 1. (mai ales în vorbirea copiilor) păpare, (înv. şi pop.) ospătare, (fam.) halire, (depr.) rumegare. (~ felului întâi, la masă.) 2. consumare, mâncat, (înv. şi reg.) mâncătură, (fam.) halire. (După ~ unui codru de pâine.) 3. alimentare, alimentaţie, hrănire, mâncat, nutrire, nutriţie. (În timpul ~rii.) 4. v. masă. 5. (concr.) aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demâncare, demâncat, legumă, merinde (pl.). de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. şi Bucov.) menajă, (înv.) piştă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniţă. (Ce ~ ai luat la drum?)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÂNC//ÁRE ~ări f. 1) v. A MÂNCA. ♢ De ale ~ării alimente, hrană. A tăia cuiva pofta de ~ a face să nu mai poată mânca. A fi de ~ a fi comestibil. 2) Preparat culinar care serveşte drept hrană. ~ de peşte. ~ăruri reci. ~ăruri calde. ♢ A strica ~area degeaba a nu aduce nici un folos; a nu fi bun de nimic. 3) la pl. Feluri de hrană; bucate. 4) fig. fam. Soi de lucruri, de obiecte. ♢ Asta-i altă ~ (de peşte) a) asta-i cu totul altceva; b) acum mai înţeleg. [G.-D. mâncării; Pl. şi mâncăruri] /v. a mânca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de mâncáre prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÂNCÁRE s. 1. (mai ales în vorbirea copiilor) păpare, (înv. şi pop.) ospătare, (fam.) halire, (depr.) rumegare. (~ felului întâi, la masă.) 2. consumare, mâncat, (înv. şi reg.) mâncătură, (fam.) halire. (După ~ unui codru de pâine.) 3. alimentare, alimentaţie, hrănire, mâncat, nutrire, nutriţie. (În timpul ~rii.) 4. v. masă. 5. (concr.) aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demâncare, demâncat, legumă, merinde (pl.). de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. şi Bucov.) menajă, (înv.) piştă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniţă. (Ce ~ ai luat la drum?)
(Dicţionar de sinonime)