Otomană

OTOMÁN, -Ă, otomani, -e s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Turc. 2. Adj. Turcesc. – Din lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano, germ. Ottomane.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTOMÁNĂ, otomane, s.f. (Înv.) 1. Canapea, sofa. 2. Un fel de stofă groasă. – Din fr. ottomane, germ. Ottomane, it. ottomana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OTOMÁN¹ ~ă (~i, ~e) ist. Care făcea parte din populaţia de bază a statului feudal turc sau era originar de acolo; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

OTOMÁN² ~ă (~i, ~e) m. şi f. ist. Persoană care face parte din populaţia de bază a statului feudal turc; osman. /<lat. othomannus, fr. ottoman, it. ottomano
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

otomán (persoană) s. m., adj. m., pl. otománi; f. sg. otománă, g.-d. art. otománei, pl. otománe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

otománă (canapea) s. f., g.-d. art. otománei; pl. otománe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OTOMÁN adj. v. turcesc.
(Dicţionar de sinonime)

OTOMÁN s., adj. v. turc.
(Dicţionar de sinonime)