Partizani

PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care adoptă şi susţine o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detaşament organizat de luptă, care acţionează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARTIZÁN ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care adoptă şi susţine o cauză. ~ al demilitarizării. 2) Participant la lupta armată dusă de detaşamente organizate în spatele frontului. /<fr. partisan, rus. partizan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARTIZÁN, -Ă s.m. şi f. 1. Adept, susţinător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. Luptător într-un detaşament care acţionează în spatele frontului inamic. [Cf. fr. partisan, rus. partizan].
(Dicţionar de neologisme)

PARTIZÁN, -Ă I. s. m. f. 1. adept, susţinător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. luptător într-un detaşament organizat, neîncadrat formal în forţele armate, care acţionează în spatele frontului inamic. II. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid. (< fr. partisan, rus. partizan)
(Marele dicţionar de neologisme)

partizán s. m., pl. partizáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PARTIZÁN s. 1. v. adept. 2. v. părtinitor.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Partizan ≠ adversar
(Dicţionar de antonime)