Persoană dex - definiţie, sinonime, conjugare

Persoană

[Sinonime]
PERSOÁNĂ, persoane, s.f. 1. Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice; fiinţă omenească, ins. ♢ În persoană = a) loc. adj. şi adv. însuşi, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj. întruchipat, în carne şi oase, personificat, ♦ (Înv.) Personaj (2). 2. (În sintagmele) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi şi cu obligaţii şi care participă în această calitate la raporturile juridice civile. Persoană juridică (sau morală) = organizaţie care, având o alcătuire de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi şi cu obligaţii, deosebit de persoanele fizice care intră în componenţa ei. 3. Categorie gramaticală specifică verbului şi unor pronume (personal, reflexiv, posesiv, de întărire), prin care se indică vorbitorul, interlocutorul şi orice obiect, deosebit de vorbitor şi de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului şi ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai sus. – Din lat. persona, germ. Person, fr. personne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERSOÁN//Ă ~e f. 1) Reprezentant al speciei umane privit în ansamblul trăsăturilor sale fizice şi psihice; fiinţă umană; om; individ; ins. 2) Om (sau organizaţie) luat în raport cu societatea şi privit ca subiect cu drepturi şi cu obligaţii. 3) lingv. Categorie gramaticală, proprie pronumelor şi verbelor, care indică vorbitorul, interlocutorul sau pe cel despre care se vorbeşte. [G.-D. persoanei] /<lat. persona, germ. Person, fr. personne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

persoánă (persoáne), s.f. – Fiinţă umană, individ. Fr. personne. – Der. personaj (var. personagiu), s.m., din fr. personnage, var. din it. personaggio; personal, adj. (de persoană, al persoanei; s.n., tren de persoane), din fr. personnel; personalitate, s.f.; personifica, vb.; impersonal, adj., toate din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

PERSOÁNĂ s.f. 1. Fiinţă omenească; om; individ, ins. ♦ În persoană = a) personal, însuşi; b) în carne şi oase. ♦ (Jur.) Persoană fizică = om privit ca subiect cu drepturi şi obligaţii; persoană juridică = întreprindere, instituţie etc. căreia legea îi acordă drepturi şi datorii, fiind recunoscută ca subiect de drept. 2. Categorie gramaticală a pronumelui şi a conjugării verbelor, care indică pe vorbitor, pe cel căruia i se adresează sau pe cei despre care se vorbeşte. [< lat. persona, cf. it. persona, fr. personne].
(Dicţionar de neologisme)

PERSOÁNĂ s. f. 1. individul uman considerat prin totalitatea însuşirilor fizice şi psihice; fiinţă omenească, ins. o în ~ = a) personal. b) în carne şi oase. o (jur.) ~ fizică = om privit ca subiect cu drepturi şi obligaţii. ~ juridică = întreprindere, instituţie etc. căreia legea îi acordă drepturi şi datorii, recunoscută ca subiect de drept. 2. categorie gramaticală specifică verbului şi unor pronume, care indică pe cel căruia i se adresează sau pe cel despre care se vorbeşte; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă această categorie. (< lat. persona, fr. personne)
(Marele dicţionar de neologisme)

persoánă s. f., g.-d. art. persoánei; pl. persoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PERSOÁNĂ s. 1. chip, faţă, figură, individ, ins, om, (pop.) creştin, suflet, (Ban. şi Transilv.) nat, (înv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutră, tip, (peior.) creatură, specimen. (Am văzut acolo multe ~ cunoscute.) 2. v. om. (~ iubită.) 3. cap, individ, ins, om, (fig.) căciulă. (Câte 5000 de lei de ~.) 4. (PSIH.) personalitate.
(Dicţionar de sinonime)

PERSOÁNĂ s. v. erou, personaj.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Pe Per Pers Perso Persoa

Cuvinte se termină cu literele: na ana oana soana rsoana