Pescar

PESCÁR, pescari, s.m. I. Persoană care se ocupă cu pescuitul şi uneori cu conservarea peştelui (1) pescuit; persoană care practică pescuitul sportiv; p. ext. persoană care vinde peşte. II. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape, în cârduri mari şi se hrănesc cu peşte (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp îndesat, cu gât scurt, cu cioc ascuţit şi curbat la vârf, cu picioare scurte şi degetele anterioare reunite printr-o membrană înotătoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat în tonuri de cenuşiu şi albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PESCÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în pescuitul industrial. 2) Persoană care se ocupă în mod neprofesional cu pescuitul. /<lat. piscarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pescár (pescári), s.m. – 1. Cel care pescuieşte. – 2. Negustor de peşte. – 3. Pescăruş (Larus). – Var. păscar. – Mr. piscar. Din peşte, prin intermediul unei var. teoretice *pescu, ca pescos, pescui, cu suf. de agent -ar. În general se admite că e reprezentantul direct al lat. piscārius (Puşcariu 1299; Candrea-Dens., 1368; REW 6527), cf. port. peixeiro; dar chiar şi aşa, fonetismul arată o apropiere de peşte. Influenţa sl. rybarĭ „pescar” (Tiktin) nu constituie o ipoteză utilă. – Der. pescărel (var. pescăraş), s.m. (pescăruş); pescăruş, s.m. (alcion, martin, Alcedo ispida; păsări acvatice, Cinclus aquaticus; Sterna, Hydrochelidon nigra); pescărească, s.f. (vînzătoare de peşte, femeie care pescuieşte); pescăresc, adj. (de pescar, al pescarului); pescăreşte, adv. (ca pescarii); pescărie, s.f. (pescuit; loc de pescuit; magazin de peşte; Arg., curtare; Arg., codoşlîc, tăinuire); pescări, vb. (a face oficiul de pescar sau de vînzător de peşte; Arg., a curta); pescărime, s.f. (banc de peşte; mulţime de pescari), rar; pescărit, s.n. (pescuire; vînzare de peşti). – Cf. peşte.
(Dicţionarul etimologic român)

pescár s. m., pl. pescári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PESCÁR s. I. (reg.) păscălar, pescaş, (înv.) măjar. (E ~ de profesie.) II. (ORNIT.) 1. v. martin. 2. (Larus argentatus) pescăruş. 3. (Larus canus) petrel. 4. (Larus minutus) (reg.) carabaş. 5. pescar-de-mare (Larus) = martin-mare, pescar-mare, (reg.) carabaş-de-mare, martin-de-iarnă; pescar-mare v. martin-mare. pescar râzător v. martin. 6. (Sterna sandvicensis) chiră, chirighiţă, pescăruş, rândunea-maritimă-mică. 7. v. pescăruş.
(Dicţionar de sinonime)

PESCÁR s. v. bâtlan, chiră-neagră, chirighiţă, pescăruş, râbar, stârc cenuşiu.
(Dicţionar de sinonime)