Pieptene dex - definiţie, sinonime, conjugare
PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (-şi) descurca, a (-şi) netezi, a (-si) aranja sau a (-şi) curăţa cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ Tranz. (Pop.) A ţesăla. 2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinţii unor piepteni (pentru a Ie curăţa de impurităţi, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Tranz. şi refl. Fig. (Fam.) A(-şi) cizela stilul, vorbirea etc. [Prez. ind. şi: piáptăn] – Lat. pectinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIÉPTENE, piepteni, s.m. 1. Obiect de toaletă confecţionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinţi mărunţi, care serveşte la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinţi metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuşi; p. ext. element al maşinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părţi componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuinţare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piépten s.m.] – Lat. pecten.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PIEPTĂNÁ piéptăn tranz. 1) (părul) A aranja cu pieptenele. 2) (fibre textile) A trece printr-un pieptene special (pentru a curăţa de impurităţi sau pentru a înlătura fibrele scurte). 3) fam. fig. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a scărmăna; a răgila; a ţesăla; a chelfăni. /<lat. pectinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PIEPTĂNÁ mă piéptăn intranz. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate. /<lat. pectinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIÉPTEN//E ~i m. 1) Obiect de toaletă constând dintr-o placă cu dinţi, care serveşte la pieptănarea părului sau pe care îl poartă femeile în păr ca podoabă. 2) Unealtă cu dinţi de metal, folosită la pieptănatul fibrelor textile (de lână, de cânepă etc.). 3) Orice unealtă având funcţie sau formă asemănătoare. ♢ ~ de filetat cuţit cu dinţi pentru executarea fileturilor. /<lat. pecten
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

piéptene (piépteni), s.m. – Obiect de toaletă pentru păr, darac. – Mr., megl. chiaptine, istr. coptir. Lat. pĕctĭnem (Puşcariu 1312; Candrea-Dens., 1383; REW 6328), cf. it. pettine, prov. penche, fr. peigne, sp. peine, port. pente. – Der. pieptăna, vb. (a da cu pieptenele prin păr; a dărăci; a curăţa, a cizela, a îngriji), care ar putea reprezenta lat. pĕctĭnāre (Puşcariu 1311; Candrea-Dens., 1384; REW 6329), cf. mr., megl. chiaptin; pieptănariţă, s.f. (creasta-cocoşului, Cynorosus cristatus); pieptănătură, s.f. (coafură, frizură), cf. lat. med. pectinatura; pieptănaş, s.m. (pieptene mic); pieptenel, s.m. (darac); pieptănar, s.m. (fabricant de piepteni); cheptene, s.m. (Arg., bou).
(Dicţionarul etimologic român)

piéptăn / piéptene s. m., pl. piépteni
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

pieptăná vb., ind. prez. 1 sg. piéptăn, 2 sg. piépteni, 3 sg. piáptănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. piéptene
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piéptene s. m., pl. piépteni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PIEPTĂNÁ vb. 1. v. dărăci. 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)
(Dicţionar de sinonime)

PIEPTĂNÁ vb. v. atinge, bate, cizela, coafa, linge, lovi, stiliza, ţesăla.
(Dicţionar de sinonime)

PIÉPTENE s. v. darac, dărăcitor, furculiţă, regulator, scărmănătoare, surdină, ţesală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Pi Pie Piep Piept Piepte

Cuvinte se termină cu literele: ne ene tene ptene eptene