Plăsmuire

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s.f. Acţiunea de a plăsmui şi rezultatul ei. [Var.: plăzmuíre s.f.] – V. plăsmui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PLĂSMU//Í ~iésc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susţinut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-şi reprezenta în minte; a-şi schiţa în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acţiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenţionat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

plăsmuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. plăsmuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plăsmuíre s. f., g.-d. art. plăsmuírii; pl. plăsmuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PLĂSMUÍ vb. 1. a afla, v. inventa. 2. v. scorni. 3. v. alcătui. 4. v. falsifica.
(Dicţionar de sinonime)

PLĂSMUÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. invenţie. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciună. 6. v. falsificare.
(Dicţionar de sinonime)