PÓMPĂ1, pompe, s.f. Maşină de forţă sau aparat compus de obicei dintr-un cilindru cu piston, manevrat cu mână sau acţionat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ♢ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanţă pentru a stinge incendiile. ♦ Spec. (De obicei cu determinarea „de apă”) Aparat de pompare adaptat mai ales la puţuri; p. ext. cişmea din care apa curge prin apăsare pe un mâner legat la rândul său de un aparat de pompare. – Din fr. pompe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÓMPĂ2, pompe, s.f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea şi cu efectuarea înmormântărilor. – Din lat. pompa, fr. pompe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A împinge sau a aspira un fluid cu ajutorul unei pompe1. ♢ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obţine, a stoarce (de undeva) bani fără încetare. ♦ Fig. (Fam.) A stărui, a interveni cu insistenţă pe lângă cineva pentru a obţine un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÓMP//Ă1 ~e f. Instrument sau mecanism care serveşte la deplasarea (înăuntru sau dinăuntru) a unui fluid. ♢ ~ de incendiu instalaţie pentru stingerea incendiilor cu apă. ~ de vid aparat pentru evacuarea gazelor sau aburilor dintr-un spaţiu închis (cu scopul de a obţine vid). /<fr. pompe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÓMP//Ă2 ~e f. 1) Paradă plină de fast într-o ceremonie. ♢ ~e funerale serviciu care se ocupă cu organizarea înmormântărilor. 2) Frumuseţe plină de strălucire; splendoare; fast. /<lat. pompa, fr. pompe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A POMP//Á ~éz tranz. (lichide sau gaze) A deplasa (înăuntru sau dinăuntru) cu ajutorul unei pompe; a refula. /<fr. pomper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pómpă (pómpe), s.f. – 1. Lux, fast. – 2. Cişmea. Fr. pompe şi cu primul sens, din lat. pompa (sec. XVIII). – Der. pompier, s.m. (tulumbaş), din fr. pompier; pompos, adj., din fr. pompeux.
(Dicţionarul etimologic român)
PÓMPĂ1 s.f. Aparat cu care se poate extrage un fluid dintr-un loc pentru a-l deşerta în alt loc. ♦ Cişmea din care se scoate apa prin pompare. [< fr. pompe, it. pompa].
(Dicţionar de neologisme)
PÓMPĂ2 s.f. 1. Lux, fast, strălucire; alai, suită sărbătorească. 2. Pompe funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. [Cf. fr. pompe, lat. pompa].
(Dicţionar de neologisme)
POMPÁ vb. I. tr. 1. A împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (Fam.) A presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. [< fr. pomper, it. pompare].
(Dicţionar de neologisme)
PÓMPĂ1 s. f. 1. maşină de forţă, agregat la deplasarea unui fluid dintr-un anumit spaţiu într-altul. 2. cişmea din care se scoate apa din pompare. (< fr. pompe)
(Marele dicţionar de neologisme)
PÓMPĂ2 s. f. 1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu. 2. ĕ funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. (< fr. pompe, lat. pompa)
(Marele dicţionar de neologisme)
POMPÁ vb. tr. 1. a împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (fam.) a presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. (< fr. pomper)
(Marele dicţionar de neologisme)
pómpă (aparat) s. f., g.-d. art. pómpei; pl. pómpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pómpă (alai, fast) s. f. (pl. pómpe în expr. ~ funebre)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pompá vb., ind. prez. 1 sg. pompéz, 3 sg. şi pl. pompeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÓMPĂ s. (TEHN.) (Ban.) smârc, (înv.) tulumbă. (~ de apă.)
(Dicţionar de sinonime)
PÓMPĂ s. 1. v. fast. 2. bogăţie, fast, lux, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. alai, fast, (înv.) parisie, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. paradă, (înv.) fală. (A intrat cu ~ în oraş.) 5. ceremonie, cinste, fast, paradă, solemnitate. (~ de care s-a bucurat.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÓMPĂ2, pompe, s.f. 1. Alai, suită, cortegiu plin de fast, sărbătoresc; p. ext. fast, strălucire, splendoare. 2. (În sintagma) Pompe funebre = întreprindere care se ocupă cu pregătirea şi cu efectuarea înmormântărilor. – Din lat. pompa, fr. pompe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÓMP//Ă1 ~e f. Instrument sau mecanism care serveşte la deplasarea (înăuntru sau dinăuntru) a unui fluid. ♢ ~ de incendiu instalaţie pentru stingerea incendiilor cu apă. ~ de vid aparat pentru evacuarea gazelor sau aburilor dintr-un spaţiu închis (cu scopul de a obţine vid). /<fr. pompe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÓMP//Ă2 ~e f. 1) Paradă plină de fast într-o ceremonie. ♢ ~e funerale serviciu care se ocupă cu organizarea înmormântărilor. 2) Frumuseţe plină de strălucire; splendoare; fast. /<lat. pompa, fr. pompe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A POMP//Á ~éz tranz. (lichide sau gaze) A deplasa (înăuntru sau dinăuntru) cu ajutorul unei pompe; a refula. /<fr. pomper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pómpă (pómpe), s.f. – 1. Lux, fast. – 2. Cişmea. Fr. pompe şi cu primul sens, din lat. pompa (sec. XVIII). – Der. pompier, s.m. (tulumbaş), din fr. pompier; pompos, adj., din fr. pompeux.
(Dicţionarul etimologic român)
PÓMPĂ1 s.f. Aparat cu care se poate extrage un fluid dintr-un loc pentru a-l deşerta în alt loc. ♦ Cişmea din care se scoate apa prin pompare. [< fr. pompe, it. pompa].
(Dicţionar de neologisme)
PÓMPĂ2 s.f. 1. Lux, fast, strălucire; alai, suită sărbătorească. 2. Pompe funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. [Cf. fr. pompe, lat. pompa].
(Dicţionar de neologisme)
POMPÁ vb. I. tr. 1. A împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (Fam.) A presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. [< fr. pomper, it. pompare].
(Dicţionar de neologisme)
PÓMPĂ1 s. f. 1. maşină de forţă, agregat la deplasarea unui fluid dintr-un anumit spaţiu într-altul. 2. cişmea din care se scoate apa din pompare. (< fr. pompe)
(Marele dicţionar de neologisme)
PÓMPĂ2 s. f. 1. fast, strălucire, splendoare; alai, suită, cortegiu. 2. ĕ funebre = serviciu care se ocupă cu efectuarea înmormântărilor. (< fr. pompe, lat. pompa)
(Marele dicţionar de neologisme)
POMPÁ vb. tr. 1. a împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (fam.) a presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. (< fr. pomper)
(Marele dicţionar de neologisme)
pómpă (aparat) s. f., g.-d. art. pómpei; pl. pómpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pómpă (alai, fast) s. f. (pl. pómpe în expr. ~ funebre)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pompá vb., ind. prez. 1 sg. pompéz, 3 sg. şi pl. pompeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÓMPĂ s. (TEHN.) (Ban.) smârc, (înv.) tulumbă. (~ de apă.)
(Dicţionar de sinonime)
PÓMPĂ s. 1. v. fast. 2. bogăţie, fast, lux, splendoare, strălucire. (~ ceremoniei.) 3. alai, fast, (înv.) parisie, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. paradă, (înv.) fală. (A intrat cu ~ în oraş.) 5. ceremonie, cinste, fast, paradă, solemnitate. (~ de care s-a bucurat.)
(Dicţionar de sinonime)