Prapur dex - definiţie, sinonime, conjugare
PRÁPUR, prapuri, s.m. 1. Steag ostăşesc din ţările române, prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnităţi religioase. 3. (Pop.) Membrană care înveleşte diferite organe interne ale corpului, în special stomacul şi intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s.m.] – Din sl. praporŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PRÁPUR ~e n. 1) înv. Steag militar care era purtat de ostaşi în vârful lăncii. 2) Steag bisericesc purtat la anumite solemnităţi sau procesiuni religioase. 3) pop. Înveliş membranos al organelor cavităţii abdominale; peritoneu. /<sl. praporu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

prápur (-re), s.n. – 1. (Înv.) Steag, stindard. – 2. Steag bisericesc. – 3. Peritoneu. – Var. prapor. Origine îndoielnică. Din sl. praporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf. rus. prapor; dar istoria cuvîntului nu este clară (din ngr. φλάμβουρον, după Miklosich, Fremdw., 119, ipoteză improbabilă; din sl. peró „pană”, pariti „a zbura”, după Vasmer, II, 425, soluţie puţin convingătoare). S-ar putea porni de la gr. πρατίς „diafragmă” (Diculescu, Elementele, 476), al cărui rezultat rom. *prap, ar da pl. prapuri, înv. prapure; în acest caz ar trebui să se admită că sl. este împrumut din rom. – Der. praporcic (var. prapurcic), s.m. (port-drapel), din rus. praporčik, sec. XIX, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

prápur s. m., pl. prápuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRÁPUR s. v. drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placentă, steag, stindard.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Pr Pra Prap Prapu

Cuvinte se termină cu literele: ur pur apur rapur