PRODÚCE, prodúc, vb. III. 1. Tranz. A realiza prin muncă bunuri materiale, valori ştiinţifice sau artistice, a crea ceva (printr-o activitate oarecare); p. restr. a fabrica. 2. Tranz. (Folosit şi absol.; despre pământ, plante etc.) A da roade. 3. Tranz. A realiza un profit, un venit. 4. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a da naştere; a provoca. 5. Refl. (Despre evenimente, acţiuni etc.; la pers. 3) A se înfăptui, a se realiza, a avea loc; a se întâmpla, a se petrece. 6. Refl. A se prezenta în faţa spectatorilor cu un program artistic. 7. Tranz. (Livr.) A arăta, a prezenta (ca dovadă). – Din lat. producere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRODÚS, produse, s.n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obţinute în procesul de producţie; bun, product (1). ♢ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupaţi în economia naţională. Produs intern brut = expresie valorică a totalităţii bunurilor şi serviciilor finale furnizate de agenţii economici care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul unei ţări. Produs naţional brut = indicator macroeconomic format din produsul intern brut la care se adaugă producţia finală brută a agenţilor naţionali care-şi desfăşoară actitivitatea în străinătate şi din care se scade producţia finală a agenţilor economici străini realizată în interiorul ţării. ♦ Corp sau substanţă obţinută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creaţie; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acţiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulţirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulţire. – V. produce (după fr. produit).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PRODÚCE prodúc tranz. 1) (mai ales bunuri materiale) A crea prin muncă. ♢ ~ venit a da câştig. 2) A face să se producă; a pricinui; a provoca; a cauza; a aduce; a căşuna. /<lat. producere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PRODÚCE mă prodúc tranz. 1) (despre evenimente, acţiuni, procese etc.) A avea loc; a se petrece; a se disputa. 2) (despre artişti) A se prezenta în faţa publicului în cadrul unui program artistic; a evolua. /<lat. producere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRODÚS1 ~e n. 1) Bun material obţinut în urma unui proces de muncă. ♢ ~ de schimb marfă. ~ brut semifabricat. ~ finit bun material finit. 2) Substanţă obţinută pe cale naturală sau prin preparare. ~ vegetal. ~ sintetic. /v. a (se) produce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRODÚS2 ~e n. 1) Rezultat al unui proces social. ~ al trezirii conştiinţei naţionale. 2) Rezultat al activităţii psihice. 3) mat. Rezultat al unei înmulţiri. /v. a (se) produce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prodúce (prodúc, ús), vb. – A (se) face. Fr. produire, adaptat la conjug. lui a duce. – Der. producător, s.m. (persoană care produce); product (var. produs), s.n., după fr. produit; productiv, adj., din fr. productif; improductiv (var. neproductiv), adj. (care nu produce); productivitate, s.f., din fr. productivité; reproduce, vb. (a produce din nou).
(Dicţionarul etimologic român)
PRODÚCE vb. III. 1. tr. A crea, a face, a realiza (ceva). 2. tr. A aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. tr. A pricinui, a cauza. 4. refl. A se prezenta în public cu un număr artistic. [P.i. prodúc. / < lat. producere, cf. fr. produire].
(Dicţionar de neologisme)
PRODÚS s.n. 1. Bun material realizat în procesul de producţie; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanţă preparată în laborator sau obţinută pe cale naturală. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) Rezultatul unei înmulţiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -uşi. / < produce, după fr. produit].
(Dicţionar de neologisme)
PRODÚCE vb. I. tr. 1. a crea, a face, a realiza (ceva). 2. a aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. a pricinui, a cauza. II. refl. 1. a se prezenta în public cu un număr artistic. 2. (despre evenimente, fenomene etc.) a se întâmpla, a se petrece. (< lat. producere)
(Marele dicţionar de neologisme)
PRODÚS s. n. 1. bun material realizat în procesul de producţie. *bogăţie, recoltă. 2. corp, substanţă preparată în laborator sau obţinută pe cale naturală. 3. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 4. (mat.) rezultat al unei înmulţiri. (după fr. produit)
(Marele dicţionar de neologisme)
prodúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prodúc; part. prodús
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prodús s. n., pl. prodúse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prodúce, prodúc, vb. III (reg.) a duce din nou.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PRODÚCE vb. 1. v. fabrica. 2. v. confecţiona. 3. v. turna. 4. v. rodi. 5. a da, a face. (Solul ~ rod bogat.) 6. a rodi, (înv. şi pop.) a odrăsli. (O regiune care ~ multe grâne.) 7. v. aduce. 8. v. degaja. 9. v. emite. 10. a scoate. (Potcoavele ~ scântei.) 11. v. provoca. 12. a cauza, a pricinui, a provoca, (pop.) a căşuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva un necaz.) 13. a aduce, a cauza, a pricinui, a provoca. (A ~ mari daune statului.) 14. v. stârni. 15. a isca, a naşte, a provoca, a ridica, a stârni. (Cartea a ~ multe discuţii.) 16. v. suscita. 17. a (se) face, a (se) provoca, a (se) stârni. (S-a ~ mare vâlvă.) 18. a lăsa, a provoca. (S-a ~ o vie impresie.) 19. a apărea, a interveni, a se ivi, a se întâmpla, a surveni. (S-a ~ o schimbare.) 20. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a se porni, a se stârni, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (S-a ~ din senin o furtună.) 21. v. întâmpla. 22. v. surveni. 23. v. înfăptui.
(Dicţionar de sinonime)
PRODÚS s. 1. v. marfă. 2. produs secundar v. subprodus. 3. v. preparat. 4. bun, (înv.) materie. (~e ale ţării.) 5. (înv.) product. (~ chimic.) 6. (MAT.) (înv.) product. (~ al înmulţirii.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A produce ≠ a consuma
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRODÚS, produse, s.n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obţinute în procesul de producţie; bun, product (1). ♢ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupaţi în economia naţională. Produs intern brut = expresie valorică a totalităţii bunurilor şi serviciilor finale furnizate de agenţii economici care-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul unei ţări. Produs naţional brut = indicator macroeconomic format din produsul intern brut la care se adaugă producţia finală brută a agenţilor naţionali care-şi desfăşoară actitivitatea în străinătate şi din care se scade producţia finală a agenţilor economici străini realizată în interiorul ţării. ♦ Corp sau substanţă obţinută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creaţie; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acţiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulţirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulţire. – V. produce (după fr. produit).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PRODÚCE mă prodúc tranz. 1) (despre evenimente, acţiuni, procese etc.) A avea loc; a se petrece; a se disputa. 2) (despre artişti) A se prezenta în faţa publicului în cadrul unui program artistic; a evolua. /<lat. producere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRODÚS1 ~e n. 1) Bun material obţinut în urma unui proces de muncă. ♢ ~ de schimb marfă. ~ brut semifabricat. ~ finit bun material finit. 2) Substanţă obţinută pe cale naturală sau prin preparare. ~ vegetal. ~ sintetic. /v. a (se) produce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PRODÚS2 ~e n. 1) Rezultat al unui proces social. ~ al trezirii conştiinţei naţionale. 2) Rezultat al activităţii psihice. 3) mat. Rezultat al unei înmulţiri. /v. a (se) produce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prodúce (prodúc, ús), vb. – A (se) face. Fr. produire, adaptat la conjug. lui a duce. – Der. producător, s.m. (persoană care produce); product (var. produs), s.n., după fr. produit; productiv, adj., din fr. productif; improductiv (var. neproductiv), adj. (care nu produce); productivitate, s.f., din fr. productivité; reproduce, vb. (a produce din nou).
(Dicţionarul etimologic român)
PRODÚCE vb. III. 1. tr. A crea, a face, a realiza (ceva). 2. tr. A aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. tr. A pricinui, a cauza. 4. refl. A se prezenta în public cu un număr artistic. [P.i. prodúc. / < lat. producere, cf. fr. produire].
(Dicţionar de neologisme)
PRODÚS s.n. 1. Bun material realizat în procesul de producţie; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanţă preparată în laborator sau obţinută pe cale naturală. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) Rezultatul unei înmulţiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -uşi. / < produce, după fr. produit].
(Dicţionar de neologisme)
PRODÚCE vb. I. tr. 1. a crea, a face, a realiza (ceva). 2. a aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. a pricinui, a cauza. II. refl. 1. a se prezenta în public cu un număr artistic. 2. (despre evenimente, fenomene etc.) a se întâmpla, a se petrece. (< lat. producere)
(Marele dicţionar de neologisme)
PRODÚS s. n. 1. bun material realizat în procesul de producţie. *bogăţie, recoltă. 2. corp, substanţă preparată în laborator sau obţinută pe cale naturală. 3. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 4. (mat.) rezultat al unei înmulţiri. (după fr. produit)
(Marele dicţionar de neologisme)
prodúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prodúc; part. prodús
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prodús s. n., pl. prodúse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prodúce, prodúc, vb. III (reg.) a duce din nou.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PRODÚCE vb. 1. v. fabrica. 2. v. confecţiona. 3. v. turna. 4. v. rodi. 5. a da, a face. (Solul ~ rod bogat.) 6. a rodi, (înv. şi pop.) a odrăsli. (O regiune care ~ multe grâne.) 7. v. aduce. 8. v. degaja. 9. v. emite. 10. a scoate. (Potcoavele ~ scântei.) 11. v. provoca. 12. a cauza, a pricinui, a provoca, (pop.) a căşuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva un necaz.) 13. a aduce, a cauza, a pricinui, a provoca. (A ~ mari daune statului.) 14. v. stârni. 15. a isca, a naşte, a provoca, a ridica, a stârni. (Cartea a ~ multe discuţii.) 16. v. suscita. 17. a (se) face, a (se) provoca, a (se) stârni. (S-a ~ mare vâlvă.) 18. a lăsa, a provoca. (S-a ~ o vie impresie.) 19. a apărea, a interveni, a se ivi, a se întâmpla, a surveni. (S-a ~ o schimbare.) 20. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a se porni, a se stârni, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (S-a ~ din senin o furtună.) 21. v. întâmpla. 22. v. surveni. 23. v. înfăptui.
(Dicţionar de sinonime)
PRODÚS s. 1. v. marfă. 2. produs secundar v. subprodus. 3. v. preparat. 4. bun, (înv.) materie. (~e ale ţării.) 5. (înv.) product. (~ chimic.) 6. (MAT.) (înv.) product. (~ al înmulţirii.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A produce ≠ a consuma
(Dicţionar de antonime)