PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naştere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-şi avea obârşia, originea, provenienţa din... – Din fr. provenir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROVENÍRE, proveniri, s.f. (Rar) Provenienţă. – V. proveni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PROVENÍ provín intranz. 1) (despre persoane) A se trage dintr-un neam oarecare; a fi de o anumită origine; a-şi avea obârşia; a coborî; a deriva. 2) (despre obiecte) A apărea ca urmare; a decurge. /<fr. provenir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PROVENÍ vb. IV intr. A se trage, a rezulta din. [P.i. provín şi (pop.) províu. / după fr. provenir].
(Dicţionar de neologisme)
PROVENÍ vb. intr. a se trage, a rezulta (din). (< fr. provenir)
(Marele dicţionar de neologisme)
provení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. provínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
proveníre s. f., g.-d. art. provenírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROVENÍ vb. 1. a purcede, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.) 2. v. des-cinde. 3. a fi, a se trage. (De unde ~?) 4. a ieşi, a se naşte. (Ce ~ din pisică şoareci mănâncă.) 5. v. deriva. 6. v. decurge. 7. a deriva, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 8. v. rezulta. 9. v. emana.
(Dicţionar de sinonime)
PROVENÍ vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.
(Dicţionar de sinonime)
PROVENÍRE s. v. naştere, obârşie, origine, provenienţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PROVENÍRE, proveniri, s.f. (Rar) Provenienţă. – V. proveni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PROVENÍ vb. IV intr. A se trage, a rezulta din. [P.i. provín şi (pop.) províu. / după fr. provenir].
(Dicţionar de neologisme)
PROVENÍ vb. intr. a se trage, a rezulta (din). (< fr. provenir)
(Marele dicţionar de neologisme)
provení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. provínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
proveníre s. f., g.-d. art. provenírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROVENÍ vb. 1. a purcede, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.) 2. v. des-cinde. 3. a fi, a se trage. (De unde ~?) 4. a ieşi, a se naşte. (Ce ~ din pisică şoareci mănâncă.) 5. v. deriva. 6. v. decurge. 7. a deriva, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe ~ de aici.) 8. v. rezulta. 9. v. emana.
(Dicţionar de sinonime)
PROVENÍ vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.
(Dicţionar de sinonime)
PROVENÍRE s. v. naştere, obârşie, origine, provenienţă.
(Dicţionar de sinonime)