Pulpă
[Sinonime]
PÚLPĂ, pulpe, s.f. 1. Partea musculoasă posterioară a piciorului, situată între genunchi şi gleznă. ♦ Parte a piciorului situată în porţiunea acestor muşchi. 2. Ţesut conjunctiv bogat în vase şi nervi. Pulpă dentară. 3. Partea cărnoasă şi comestibilă a unor fructe. 4. Reziduu obţinut în industria zahărului, în distilerii şi la prepararea feculei, folosit ca hrană pentru vite. – Lat. pulpa (cu unele sensuri după fr. pulpe).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÚLP//Ă ~e f. 1) (la oameni) Partea cărnoasă de dinapoi a piciorului, cuprinsă între genunchi şi gleznă. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsă între crupă şi gambă; coapsă. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secreţie a laptelui; uger. 4) Ţesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine şi terminaţii nervoase. ~ dentară. 5) Partea moale, cărnoasă, a unui fruct. 6) Reziduu obţinut în urma prelucrării sfeclei de zahăr, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
púlpă (púlpe), s.f. – 1. Ansamblu anatomic format din muşchii posteriori gambei. – 2. Coapsă. – 3. Carne macră. – 4. Ţesut moale şi cărnos al fructelor. – 5. Ţesut conjunctiv dentar. – 6. Uger. – Mr., megl. pulpă, istr. pupę. Lat. pŭlpa (Puşcariu 1399, Candrea-Dens., 1458; REW 6834), cf. alb. pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov., port. polpa, v. fr. poupe. Sensul 2, incorect dar destul de răspîndit în Munt., se explică prin extinderea sensului 1, cel de „parte musculară a gambei”. Sensurile 4 şi 5 sînt împrumuturi neol., din fr. pulpe. – Der. pulpar, s.n. (apărătoare a pulpelor purtată de războinici; jambieră, obială); pulpos, adj. (cu pulpe groase; cu uger mare); împulpa, vb. refl. (Trans., a se forţa; a recăpăta forţe; a se însufleţi), pe care DAR îl trimite la un lat. *impŭlpāre. – Cf. pulpană.
(Dicţionarul etimologic român)
PÚLPĂ s.f. 1. Partea cărnoasă a unui fruct. ♦ Fructe conservate în soluţie de bioxid de sulf diluată. 2. Partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte etc.). ♦ Porţiune musculară proeminentă. 3. (Min.) Apă care are în suspensie grăunţi minerali; tulbureală. [< fr. pulpe, cf. lat. pulpa].
(Dicţionar de neologisme)
PÚLPĂ s. f. 1. porţiune musculară proeminentă (a gambei, a degetului). 2. partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte). 3. parte cărnoasă a unor fructe. ♢ fructe conservate în soluţie de bioxid de sulf diluată. 4. (min.) apă care are în suspensie grăunţi minerali; tulbureală. 5. medicament de consistenţă moale, prin pulpare. (< lat. pulpa, fr. pulpe)
(Marele dicţionar de neologisme)
púlpă s. f., g.-d. art. púlpei; pl. púlpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PULPA MÂINII s v. antebraţ.
(Dicţionar de sinonime)
PÚLPĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) icră. (~ a piciorului.) 2. (BOT.) carne. (~ a unui fruct.)
(Dicţionar de sinonime)
PÚLPĂ s. v. biceps, coapsă, pulpar.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÚLP//Ă ~e f. 1) (la oameni) Partea cărnoasă de dinapoi a piciorului, cuprinsă între genunchi şi gleznă. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsă între crupă şi gambă; coapsă. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secreţie a laptelui; uger. 4) Ţesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine şi terminaţii nervoase. ~ dentară. 5) Partea moale, cărnoasă, a unui fruct. 6) Reziduu obţinut în urma prelucrării sfeclei de zahăr, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
PÚLPĂ s.f. 1. Partea cărnoasă a unui fruct. ♦ Fructe conservate în soluţie de bioxid de sulf diluată. 2. Partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte etc.). ♦ Porţiune musculară proeminentă. 3. (Min.) Apă care are în suspensie grăunţi minerali; tulbureală. [< fr. pulpe, cf. lat. pulpa].
(Dicţionar de neologisme)
PÚLPĂ s. f. 1. porţiune musculară proeminentă (a gambei, a degetului). 2. partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte). 3. parte cărnoasă a unor fructe. ♢ fructe conservate în soluţie de bioxid de sulf diluată. 4. (min.) apă care are în suspensie grăunţi minerali; tulbureală. 5. medicament de consistenţă moale, prin pulpare. (< lat. pulpa, fr. pulpe)
(Marele dicţionar de neologisme)
púlpă s. f., g.-d. art. púlpei; pl. púlpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PULPA MÂINII s v. antebraţ.
(Dicţionar de sinonime)
PÚLPĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) icră. (~ a piciorului.) 2. (BOT.) carne. (~ a unui fruct.)
(Dicţionar de sinonime)
PÚLPĂ s. v. biceps, coapsă, pulpar.
(Dicţionar de sinonime)