Punct dex - definiţie, sinonime, conjugare

Punct

[Sinonime]
PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etc. ♢ Două puncte = semn de punctuaţie constând din două puncte (I 1) aşezate unul deasupra altuia, folosit pentru a arăta că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicare sau o concluzie. Punct şi virgulă = semn de punctuaţie constând dintr-un punct (I 1) aşezat deasupra unei virgule, folosit pentru a despărţi părţile componente ale unei perioade. Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuaţie constând din trei (sau mai multe) puncte (I 1) aşezate în linie orizontală, folosit pentru a arăta o întrerupere în şirul gândirii, al acţiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. ♢ Expr. A pune punctul pe i = a preciza ce este esenţial într-o chestiune, a trage concluzia. ♦ Fig. (Cu valoare de interjecţie) Gata! destul! 2. Semn convenţional în formă de punct (I 1), care indică pe o hartă aşezările omeneşti, care marchează zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei. 3. Punct (I 1) folosit în matematică, indicând efectuarea unei înmulţiri. 4. Fel de a coase, de a broda, de a croşeta; model de cusătură, de broderie etc. 5. (În sintagma) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime, folosită în tipografie, 0,376 mm. 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării. ♦ Pată mică, rotundă, detaşată pe un fond de altă culoare. 7. (În sintagma) Punct de ochire = locul din ţintă în care trăgătorul potriveşte precis linia de ochire. II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune (reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc). ♦ Loc determinat pe o lungime, pe o suprafaţă, în spaţiu. ♢ Punct medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat în fabrici, uzine, şantiere etc. 2. Valoare a unei mărimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen. Punct de topire. III. 1. Parte determinată în cadrul unei acţiuni, al unei discuţii, al unei probleme etc. ♢ Expr. Punct de onoare = lucru, chestiune care angajează prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva. Punct de plecare (sau de pornire) = a) locul de unde pleacă cineva; b) începutul unei lucrări, al unei acţiuni. A fi pe punctul de a... = a fi gata de a..., a fi pregătit să... Punct de vedere = aspectul sub care cineva priveşte o problemă sau atitudinea pe care o are faţă de ea; mod de a gândi. Din punct de vedere = în privinţa..., sub raportul... Din punct în punct sau punct cu punct = amănunţit, detaliat, pe larg. A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcţioneze în condiţiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile aşa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili adevărul. A fi pus la punct = a fi aranjat, bine îmbrăcat. A pune pe cineva la punct = a arăta cuiva ce se cuvine şi ce nu, a da cuiva o lecţie de bună-cuviinţă. 2. Moment, stadiu, fază, etapă de dezvoltare. ♢ Loc. adv. Până la un (sau la acest) punct = până la o anumită limită sau etapă; într-o anumită măsură. ♢ Expr. Până la ce punct = în ce măsură, până unde... Punct mort = situaţie fără ieşire. ♦ (Adverbial) Exact, precis, fix. IV. Unitate de măsură luată ca bază de clasificare, în special la sporturi. ♦ Unitate de măsură pentru indicarea situaţiei participanţilor la unele jocuri (zaruri, cărţi, biliard etc.). ♦ Unitate de măsură pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursă. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru raţionalizarea anumitor produse industriale; tichet detaşat dintr-o astfel de cartelă. ♢ Loc. adj. şi adv. Pe puncte = a) pe baza dreptului conferit de cartelă; raţionalizat; b) fig. fără a avea pregătirea corespunzătoare funcţiei pe care o ocupă. – Din lat. punctum (cu unele sensuri după fr. point).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PUNCT ~e n. 1) Pată foarte mică şi rotundă. A face un ~. 2) Semn de punctuaţie având forma unei astfel de pete, care se pune la sfârşitul unei propoziţii sau după un cuvânt prescurtat. ♢ Două ~e semn de punctuaţie constând din două puncte aşezate unul deasupra altuia, care se pune, mai ales, înaintea vorbirii directe sau a unei enumerări. ~ şi virgulă semn de punctuaţie constând dintr-un punct aşezat deasupra unei virgule, care se pune între părţile componente ale unui enunţ desfăşurat. ~e de suspensie (sau ~e-~e) semn de punctuaţie constând din trei puncte aşezate în linie orizontală şi folosit pentru a arăta că gândirea este întreruptă sau că o parte de propoziţie este omisă. ~ tipografic unitate de măsură a lungimii folosită în poligrafie (egală cu 0,376 mm). 3) Semn grafic pus deasupra elementelor „i” şi „j” din alfabetul latin. ♢ A pune ~ul pe „i” a se rosti cu precizie într-o problemă, nelăsând posibilităţi de echivoc. 4) Semn convenţional de această formă care indică ceva. ~ pe hartă. 5) (în sport, în jocurile de hazard etc.) Unitate în care se apreciază câştigurile sau pierderile. 6) Element fundamental al geometriei plane, reprezentat de intersecţia a două linii. 7) Loc determinat în spaţiu. ♢ ~ de reper a) semn sau obiect de orientare pe teren; b) fapt care serveşte drept sprijin. ~ cardinal fiecare dintre cele patru direcţii care indică Nordul, Sudul, Estul şi Vestul. ~ de ochire loc din ţintă în care trăgătorul îşi potriveşte linia de ochire. ~ mort situaţie fără ieşire. ~ medical unitate medicală primară. 8) Valoare a unei mărimi (la care se începe să se topească o substanţă solidă). ♢ ~ de solidificare temperatură la care o substanţă începe să treacă din stare lichidă în stare solidă. 9) Moment ce marchează o fază de dezvoltare. ♢ Până la un (sau la acest) ~ până la o anumită limită. 10) Loc sau parte din ceva. ♢ ~ slab parte slabă; loc sensibil. ~ de vedere mod cum înţelege cineva o chestiune. Din ~ de vedere sub aspect. ~ cu ~ amănunţit, oprindu-se detaliat asupra fiecărei chestiuni. ~ de plecare (sau de pornire) a) loc de unde trebuie să plece cineva undeva; b) început. A pune la ~ pe cineva a-i da cuiva o lecţie de bună-cuviinţă. A pune la ~ ceva a aduce ceva la condiţiile cerute; a definitiva ceva. A pune ~ a termina. ~! gata! /<lat. punctum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

punct (púncte), s.n. – 1. Semn (grafic). – 2. Figură geometrică, valoare. – 3. Parte, moment, etapă. – 4. Unitate de măsură. Lat. punctum (sec. XVIII). Este dubletul lui pont. – Der. punct(u)a, vb., din fr. ponctuer; punctual, adj., din fr. ponctuel; punctualitate, s.f., din fr.; punctuaţi(un)e, s.f., din fr.; puncţiune, s.f., din fr.; contrapunct, s.n., din fr. contrepoint.
(Dicţionarul etimologic român)

PUNCT s.n. I. 1. Element fundamental al geometriei, reprezentat de intersecţia a două linii. ♢ Punct de incidenţă = locul în care raza incidentă întâlneşte raza reflectată. ♦ Semn mic şi rotund ca o împunsătură de ac. 2. Loc determinat în spaţiu, în care se află sau se întâmplă ceva. ♦ Loc pe un aerodrom unde stă echipa de elevi repartizaţi pentru zbor aceluiaşi instructor. ♢ Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcţii principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; punct de aplicaţie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forţă. 3. Loc, regiune, parte. 4. Temperatura la care un corp îşi schimbă starea. ♢ Punct mort = a) momentul în care o piesă a unui mecanism îşi încetează mişcarea; b) momentul în timpul unei competiţii când organismul sportivului, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerinţelor. 5. Unitate numerică luată ca bază de clasificare, în special în sport. II. 1. Semn grafic mic şi rotund care se pune la sfârşitul unei fraze pentru a marca o pauză etc. ♢ Punct tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm. 2. Parte, diviziune, fragment dintr-un întreg; capitol, paragraf. 3. Chestiune, problemă. ♢ Punct de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere. 4. Aspect, ipostază, situaţie; fază, treaptă, perioadă. [Pl. -te, (înv.) -turi, var. punt s.n. / < lat. punctum, cf. fr. point, it. punto].
(Dicţionar de neologisme)

PUNCT s. n. 1. element fundamental în geometrie, reprezentat de intersecţia a două linii. o ~ de incidenţă = locul în care raza incidentă întâlneşte raza reflectată. ♢ semn mic şi rotund ca o împunsătură de ac. o a pune ŭl pe i = a ataca esenţialul într-o problemă, a spune ce era mai important. 2. loc determinat în spaţiu, în care se află sau se întâmplă ceva. o ~ medical = serviciu medical organizat cât mai aproape de locul de muncă (uzină, şantier etc.). ♢ loc pe un aerodrom unde stă echipa de elevi repartizaţi pentru zbor aceluiaşi instructor. o ~ cardinal = fiecare dintre cele patru direcţii principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; ~ de aplicaţie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forţă. 3. loc, regiune, parte. 4. valoare a unei mărimi la care se produce un fenomen specific. o ~ critic = stare critică; ~ mort = a) moment în care o piesă a unui mecanism îşi încetează mişcarea; b) momentul când organismul sportivului, în timpul unei competiţii, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerinţelor. 5. unitate numerică luată ca bază de clasificare, în special în sport, în jocuri de societate etc. 6. semn de punctuaţie mic şi rotund (.) care se pune la sfârşitul unui enunţ pentru a marca o pauză, o abreviere sau, în matematică, după o cifră, însemnând efectuarea unei înmulţiri etc. o ~ de ochire = locul din ţintă în care trăgătorul potriveşte linia de ochire; ~ tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm. ♢ pată mică rotundă pe un fond alb de culoare. 7. model al unei broderii, dantele, cusături etc. 8. parte, diviziune, fragment dintr-un întreg; capitol; paragraf. 9. chestiune, problemă. o ~ de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere; ~ de onoare = ceea ce constituie mândria cuiva, angajează onoarea acestuia; a fi pe ŭl de a... = a fi gata să... 10. aspect, ipoteză, situaţie; fază, treaptă, perioadă. o a pune ceva la ~ = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la ~ = a-i da cuiva o lecţie de bună cuviinţă, a admonesta. (< lat. punctum, după fr. point)
(Marele dicţionar de neologisme)

PUNCT, púncte, s.n. ~ 3. (Mat., în sint.) Punct de acumulare (faţă de o mulţime de puncte dată) = Punct cu proprietatea că orice vecinătate a sa include cel puţin un punct ce aparţine mulţimii date. [MW]
(Alte dicţionare)

a ateriza la punct fix expr. (er., glum. – d. bărbaţi) a avea contact sexual (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

punct s. n., pl. púncte (sil. punc-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

punct şi vírgulă s. n., art. púnctul şi vírgula (sil. punc-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dóuă púncte s. n. (sil. punc-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PUNCT DE ÎNTREBÁRE s. v. semnul întrebării.
(Dicţionar de sinonime)

PUNCT AL MIRĂRII s. v. semnul exclamaţiei, semnul exclamării.
(Dicţionar de sinonime)

DOUĂ PÚNCTE s. (înv.) colon.
(Dicţionar de sinonime)

PUNCT s. v. pol.
(Dicţionar de sinonime)

PUNCT s., adv., interj. 1. s. (LINGV.) (înv.) picătură, soroacă. (A pus ~ la sfârşitul frazei.) 2. s. (LINGV.) puncte de suspensie = puncte-puncte (pl.); puncte-puncte v. puncte de suspensie (pl.); punct şi virgulă = (Transilv.) comă punctată, (înv.) semicolon. 3. s. v. comedon. 4. s. v. articol. 5. s. v. clauză. 6. s. loc. (În diferite ~ ale oraşului.) 7. s. v. fază. 8. s. v. stadiu. 9. s. punct de vedere v. părere. 10. adv. exact. 11. interj. v. ajunge!
(Dicţionar de sinonime)

PUNCT DE EXCLAMÁŢIE s. v. semnul excla-maţiei, semnul exclamării.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Pu Pun Punc

Cuvinte se termină cu literele: ct nct unct