RĂSTURNÁ, răstórn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din poziţia lui normală, făcându-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu susul în jos. ♢ Expr. A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A întoarce (un recipient) cu fundul în sus pentru a face să cadă sau să curgă conţinutul; a vărsa. ♢ Expr. A răsturna pe gât = a bea repede, pe nerăsuflate. 2. Tranz. A culca la pământ, a prăvăli, a doborî. ♦ Tranz. şi refl. (Despre oameni) A face să cadă sau a cădea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A înlătura dintr-o situaţie înaltă, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situaţie, o poziţie, un plan, o concepţie. 4. Refl. A sta sau a se aşeza într-o poziţie comodă, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Răs- + turna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSTURNÁRE, răsturnări, s.f. Acţiunea de a (se) răsturna şi rezultatul ei; doborâre. ♦ Fig. Înlăturare. – V. răsturna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RĂSTURNÁ răstórn tranz. 1) A face să se răstoarne. ~ mămăliga. ♢ ~ brazda a ara. ~ munţi a face lucruri mari, importante. ~ pe gât a bea repede, pe nerăsuflate. 2) (conducători, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, concepţii, teorii etc.) A înlătura ca fiind lipsit de valoare. /răs- + a turna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂSTURNÁ mă răstórn intranz. 1) A-şi pierde poziţia verticală; a înceta de a mai sta drept; a cădea; a se prăvăli; a pica. 2) pop. A lua o poziţie comodă, de relaxare. ~ în fotoliu. /răs- + a turna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsturná vb., ind. prez. 1 sg. răstórn, 3 sg. şi pl. răstoárnă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răsturnáre s. f., g.-d. art. răsturnării; pl. răsturnări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSTURNÁ vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga pe fundul de lemn.) 2. v. vărsa. 3. v. doborî. 4. v. cădea. 5. v. inversa.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSTURNÁ vb. v. anula, infirma, înlătura.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSTURNÁRE s. 1. întoarcere, întors. (~ mămăligii pe taler.) 2. v. vărsare. 3. v. doborâre. 4. v. cădere. 5. v. inversare.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSTURNÁRE s. v. anulare, infirmare, înlăturare, metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A răsturna ≠ a înscăuna
(Dicţionar de antonime)
Răsturnare ≠ instaurare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RĂSTURNÁRE, răsturnări, s.f. Acţiunea de a (se) răsturna şi rezultatul ei; doborâre. ♦ Fig. Înlăturare. – V. răsturna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RĂSTURNÁ mă răstórn intranz. 1) A-şi pierde poziţia verticală; a înceta de a mai sta drept; a cădea; a se prăvăli; a pica. 2) pop. A lua o poziţie comodă, de relaxare. ~ în fotoliu. /răs- + a turna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
răsturná vb., ind. prez. 1 sg. răstórn, 3 sg. şi pl. răstoárnă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
răsturnáre s. f., g.-d. art. răsturnării; pl. răsturnări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RĂSTURNÁ vb. 1. a întoarce, (reg.) a îmburda. (A ~ mămăliga pe fundul de lemn.) 2. v. vărsa. 3. v. doborî. 4. v. cădea. 5. v. inversa.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSTURNÁ vb. v. anula, infirma, înlătura.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSTURNÁRE s. 1. întoarcere, întors. (~ mămăligii pe taler.) 2. v. vărsare. 3. v. doborâre. 4. v. cădere. 5. v. inversare.
(Dicţionar de sinonime)
RĂSTURNÁRE s. v. anulare, infirmare, înlăturare, metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A răsturna ≠ a înscăuna
(Dicţionar de antonime)
Răsturnare ≠ instaurare
(Dicţionar de antonime)