Spărgător dex - definiţie, sinonime, conjugare

Spărgător

[Sinonime]
SPĂRGĂTÓR, -OÁRE, spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S.n. Instrument care se foloseşte la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ♢ Spărgător de gheaţă = navă special construită pentru a sparge gheaţa într-o apă navigabilă şi a face posibilă navigaţia în lunile de îngheţ. III. S.m. şi f. 1. Hoţ care intră undeva cu forţa (spărgând uşi, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor grevişti pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPĂRGĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care sparge. /a sparge + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SPĂRGĂT//ÓR2 ~oáre n. Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coajă). ~ de nuci. ♢ ~ de gheaţă navă de construcţie specială capabilă să-şi croiască drum prin câmpurile de gheaţă, lăsând în urmă un coridor de navigaţie pentru alte vase. /a sparge + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SPĂRGĂTÓR3 ~i m. Hoţ care sparge lacăte sau uşi de la încăperi, spre a prăda. ♢ ~ de grevă persoană care continuă lucrul în timpul grevei. /a sparge + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spărgătór de gheáţă s. n. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spărgătór adj. m., s. m., pl. spărgătóri; f. sg. şi pl. spărgătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spărgătór s. n., pl. spărgătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SPĂRGĂTÓR s. (arg.) trăsnitor. (~ul a fost arestat.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Sp Spa Spar Sparg Sparga

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator gator rgator