Strofă

STRÓFĂ, strofe, s.f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate înre ele prin elemente prozodice (măsură, ritm, rimă). ♦ (În tragedia greacă antică) Arie în versuri pe care o cânta o parte a corului, în timp ce evolua ritmic pe scenă. – Din fr. strophe, lat. stropha.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÓF//Ă ~e f. Parte a unei opere poetice, constând din câteva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei şi sensului. /<lat. stropha, fr. strophe, it. strofa, germ. Strophe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRÓFĂ s.f. (În tragedia greacă antică) Partea cântată de cor în timp ce se deplasa de la stânga la dreapta scenei. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei poezii (lirice), formată din mai multe versuri. [< gr. strophe, cf. it. strofa, fr. strophe].
(Dicţionar de neologisme)

STRÓFĂ s. f. 1. (în tragedia greacă antică) partea cântată de cor, precedând antistrofa şi epoda. 2. fiecare dintre diviziunile unei poezii, din mai multe versuri. (< fr. strophe, lat. stropha)
(Marele dicţionar de neologisme)

strófă s. f., g.-d. art. strófei; pl. strófe
(Dicţionar ortografic al limbii române)