Substituie dex - definiţie, sinonime, conjugare

Substituie

[Conjugare] [Sinonime]
SUBSTITUÍ, substítui, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) situa în locul altuia; a (se) înlocui. ♦ (Jur.) A comite infracţiunea de substituire de persoană. [Prez. ind. şi; substituiesc. – Var.: (înv.) substituá vb. I] – Din fr. substituer, lat. substituere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SUBSTITUÍ substítui tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzătoare (punând în loc altceva sau pe altcineva); a înlocui. 2) A schimba (într-o calitate), ţinând locul (temporar); a înlocui; a suplini. [Sil. sub-sti-] /<fr. substituer, lat. substituere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUBSTITUÍ vb. IV. tr., refl. A (se) situa în locul altuia; a înlocui. ♦ tr. (Jur.) A desemna o a doua persoană care să primească donaţia sau să moştenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. [Pron. -tu-i, p.i. substítui şi -iesc, 3,6 -ie. / cf. fr. substituer, it. sostituire < lat. substituere].
(Dicţionar de neologisme)

SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donaţia sau să moştenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere)
(Marele dicţionar de neologisme)

substituí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. substítui, 3 sg. şi pl. substítuie, imperf. 3 sg. substituiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUBSTITUÍ vb. a înlocui. (A substitui o serie de termeni prin alţii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Su Sub Subs Subst Substi

Cuvinte se termină cu literele: ie uie tuie ituie tituie