SUPÓRT, suporturi, s.n. Ceea ce susţine sau sprijină un obiect; piesă sau dispozitiv care serveşte la susţinerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ Fig. Ajutor, sprijin, reazem. – Din fr. support.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUPORTÁ, supórt, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susţine o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligaţie bănească. – Din fr. supporter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUPÓRT ~uri n. 1) Obiect care susţine ceva, confecţionat special în acest scop. 2) fig. rar Susţinere (cu vorba sau fapta) la nevoie; ajutor; sprijin; reazem. 3) fig. Bază pe care se sprijină o afirmaţie sau o acţiune. /<fr. support
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SUPORTÁ supórt tranz. 1) (suferinţe fizice sau morale) A îndura cu tărie şi calm; a suferi; a răbda. ~ frigul. 2) (greutăţi fizice) A putea să susţină. 3) (persoane) A accepta, admiţându-i prezenţa şi făcând abstracţie de neajunsuri; a răbda; a suferi; a tolera. 4) (fapte supărătoare) A admite în mod conştient şi tacit; a suferi; a îngădui; a tolera. /<fr. supporter, lat. supportare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SUPÓRT s.n. Ceea ce susţine, ceea ce sprijină un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de susţinere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porţi. / < fr. support].
(Dicţionar de neologisme)
SUPORTÁ vb. I. tr. 1. A îndura, a suferi, a răbda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a susţine o greutate. ♦ A avea (sau a lua) în sarcina sa (obligaţii băneşti). [P.i. supórt. / < fr. supporter, cf. lat. supportare].
(Dicţionar de neologisme)
SUPÓRT I. s. n. 1. ceea ce susţine, sprijină un lucru, un obiect. ♢ dispozitiv de susţinere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă. 3. echipament, material destinat memorării, înregistrării informaţiei în sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susţine un personaj sau un animal. (< fr. support)
(Marele dicţionar de neologisme)
SUPORTÁ vb. tr. 1. a îndura, a suferi, a răbda. ♢ a da voie, a permite, a tolera. 2. a sprijini, a susţine o greutate. ♢ a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligaţii băneşti). (< fr. supporter, lat. supportare)
(Marele dicţionar de neologisme)
supórt s. n., pl. supórturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
suportá vb., ind. prez. 1 sg. supórt, 3 sg. şi pl. supórtă; conj. prez. 3 sg. şi pl. supórte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUPÓRT s. 1. v. postament. 2. cadru. (~ de susţinere.)
(Dicţionar de sinonime)
SUPÓRT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
(Dicţionar de sinonime)
SUPORTÁ vb. 1. v. îndura. 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. v. suferi. 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. v. îngădui. 6. a suferi, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. şi prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUPORTÁ, supórt, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susţine o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligaţie bănească. – Din fr. supporter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SUPORTÁ supórt tranz. 1) (suferinţe fizice sau morale) A îndura cu tărie şi calm; a suferi; a răbda. ~ frigul. 2) (greutăţi fizice) A putea să susţină. 3) (persoane) A accepta, admiţându-i prezenţa şi făcând abstracţie de neajunsuri; a răbda; a suferi; a tolera. 4) (fapte supărătoare) A admite în mod conştient şi tacit; a suferi; a îngădui; a tolera. /<fr. supporter, lat. supportare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SUPÓRT s.n. Ceea ce susţine, ceea ce sprijină un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de susţinere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porţi. / < fr. support].
(Dicţionar de neologisme)
SUPORTÁ vb. I. tr. 1. A îndura, a suferi, a răbda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a susţine o greutate. ♦ A avea (sau a lua) în sarcina sa (obligaţii băneşti). [P.i. supórt. / < fr. supporter, cf. lat. supportare].
(Dicţionar de neologisme)
SUPÓRT I. s. n. 1. ceea ce susţine, sprijină un lucru, un obiect. ♢ dispozitiv de susţinere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă. 3. echipament, material destinat memorării, înregistrării informaţiei în sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susţine un personaj sau un animal. (< fr. support)
(Marele dicţionar de neologisme)
SUPORTÁ vb. tr. 1. a îndura, a suferi, a răbda. ♢ a da voie, a permite, a tolera. 2. a sprijini, a susţine o greutate. ♢ a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligaţii băneşti). (< fr. supporter, lat. supportare)
(Marele dicţionar de neologisme)
supórt s. n., pl. supórturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
suportá vb., ind. prez. 1 sg. supórt, 3 sg. şi pl. supórtă; conj. prez. 3 sg. şi pl. supórte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUPÓRT s. 1. v. postament. 2. cadru. (~ de susţinere.)
(Dicţionar de sinonime)
SUPÓRT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
(Dicţionar de sinonime)
SUPORTÁ vb. 1. v. îndura. 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. v. suferi. 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. v. îngădui. 6. a suferi, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. şi prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.)
(Dicţionar de sinonime)