Teoretizare

TEORETIZÁ, teoretizez, vb. I. Tranz. A extrage şi a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théoriser (după teoretic).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEORETIZÁRE, teoretizări, s.f. Acţiunea de a teoretiza şi rezultatul ei. [Pr.: te-o-] – V. teoretiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TEORETIZ//Á ~éz 1. tranz. (observaţii) A reduce la formulări cu statut de principii teoretice (pe baza rezultatelor unor cercetări); a transforma în teorie. 2. intranz. 1) A formula o teorie. 2) A discuta pe teme abstracte, generale; a face teorie. /<fr. théoriser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEORETIZÁ vb. I. tr. A scoate şi a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii; a teoriza. [Pron. te-o-. / cf. germ. theoretisieren].
(Dicţionar de neologisme)

TEORETIZÁRE s.f. Acţiunea de a teoretiza şi rezultatul ei; teorizare. [< teoretiza].
(Dicţionar de neologisme)

TEORETIZÁ vb. tr. a sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. (< germ. theoretisieren, după fr. theoriser)
(Marele dicţionar de neologisme)

teoretizá vb. (sil. te-o-), ind. prez. 1 sg. teoretizéz, 3 sg. şi pl. teoretizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

teoretizáre s. f. (sil. te-o-), g.-d. art. teoretizării; pl. teoretizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)