Termen dex - definiţie, sinonime, conjugare
TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s.n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s.m. 1. S.n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ♢ Loc. adv. În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiţie, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. S.n. Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. ♢ Loc. adv. În termen de... = în timp de... 3. S.n. (Înv.) Limită, hotar, sfârşit. 4. S.m. (În loc. şi expr.) În termen = care îşi face serviciul militar în condiţiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-şi face stagiul militar. 5. S.m. Cuvânt; expresie. 6. S.m. Fig. (În expr.) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. 7. S.m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S.m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepţie specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÉRMEN2 ~i m. 1) Unitate normativă cu sens delimitat care desemnează o noţiune proprie unui anumit domeniu de activitate. 2) Cuvânt sau expresie proprii unui vorbitor. ♢ A fi în ~i buni (sau răi) cu cineva a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. /<lat. termen, ~inis, fr. terme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÉRMEN1 ~e n. Limită fixată în timp printr-o dispoziţie sau printr-o învoială la care urmează să se execute ceva; soroc. ♢ În (sau la ) ~ la data fixată. În ~ în curs de satisfacere a serviciului militar. /<lat. termen, ~inis, fr. terme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

térmen (-ne), s.n. – 1. Limită (în spaţiu sau în timp). – 2. Soroc, scadenţă. – Var. mold. termin. Lat. termen, cu sensurile din fr. terme. – Der. termina, vb. (a sfîrşi, a încheia); teminal, adj. (final); terminaţi(un)e, s.f. (finală); neterminat, adj. (care nu a fost sfîrşit).
(Dicţionarul etimologic român)

TÉRMEN s.m. 1. Cuvânt, vorbă expresie; exprimare. 2. Fiecare dintre elementele unei comparaţii. 3. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom. 4. Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. ♦ Elementele unui enunţ sau sistem logic. 5. (Fiz.) Termen spectral = mărime proporţională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom. [Var. termin s.m. / < lat. terminus, cf. fr. terme].
(Dicţionar de neologisme)

TÉRMEN s.n. 1. Dată dinainte fixată pentru executarea unei plăţi, a unei obligaţii etc.; scadenţă. 2. Interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva. [< fr. terme, cf. lat. terminus].
(Dicţionar de neologisme)

TÉRMEN I. s. n. 1. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăţi, obligaţii etc.; scadenţă. 2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva. 3. eveniment viitor şi sigur în ce priveşte producerea lui, dar incert în ceea ce priveşte data la care se va produce. 4. (despre ostaşi) în ~ = în curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvânt, vorbă, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparaţii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunţ sau sistem logic. ♢ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) ~ spectral = mărime proporţională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relaţie (bună sau rea) cu cineva. (< lat. termen, după fr. terme)
(Marele dicţionar de neologisme)

térmen (cuvânt, monom) s. m., pl. térmeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

térmen (dată fixă, interval de timp) s. n., pl. térmene
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÉRMEN s. 1. v. dată. 2. v. scadenţă. 3. interval, perioadă. (Un ~ de garanţie de 6 luni.) 4. v. clauză. 5. v. cuvânt.
(Dicţionar de sinonime)

TÉRMEN s. v. cap, capăt, final, fine, graniţă, hotar, încheiere, limită, margine, sfârşit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Te Ter Term Terme

Cuvinte se termină cu literele: en men rmen ermen