TRANSCRÍE, transcriu, vb. III. Tranz. 1. A scrie din nou (pe altă foaie) un text fără modificări, a face o copie scrisă; a copia. ♦ A înscrie, a înregistra, a copia un act, o convenţie etc. într-un registru public special. 2. A transpune în scris un text dintr-un alfabet în altul, de pe o bandă de magnetofon etc. ♦ A nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, ale unui dialect etc. 3. A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, spre a fi cântată la alt instrument sau de altă voce. – Din fr. transcrire (după scrie).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRANSCRÍERE, transcrieri, s.f. Acţiunea de a transcrie şi rezultatul ei. – V. transcrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TRANSCRÍE transcríu tranz. 1) (texte) A reproduce în scris fără nici o modificare; a copia. 2) (bucăţi muzicale) A prelucra pentru interpretare la un alt instrument sau de o altă voce decât cea pentru care a fost scrisă iniţial. 3) (acte juridice) A trece în scris într-un registru public special, în conformitate cu legea. [Sil. tran-scri-] /<fr. transcrire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRANSCRÍE vb. III. tr. 1. A face o copie scrisă, a copia. ♦ A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce astfel încât să poată fi cântată de un alt instrument sau de o altă voce. 2. A copia un act într-un registru public special. [P.i. -scriu, 4 -scriem, 5 -scrieţi, ger. -scriind. / cf. fr. transcrire, lat. transcribere, după scrie].
(Dicţionar de neologisme)
TRANSCRÍERE s.f. Acţiunea de a transcrie şi rezultatul ei. ♢ Transcriere fonetică = notare a pronunţării unei limbi, a unui dialect sau a unui grai cu ajutorul unui alfabet fonetic. ♦ Transcripţie. [Pron. -scri-e-. / < transcrie].
(Dicţionar de neologisme)
TRANSCRÍE vb. tr. 1. a face o copie scrisă, a copia. 2. a transpune un text scris dintr-un alfabet în altul, pentru facilitarea lecturii. ♢ a nota în scris elementele unui idiom. 3. a prelucra o piesă muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, astfel încât să poată fi cântată de un alt instrument sau de o altă voce. 4. (jur.) a copia un act într-un registru public special. (după fr. transcrire)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRANSCRÍERE s. f. 1. acţiunea de a transcrie. o ~ fonetică = notare a pronunţării unei limbi, a unui dialect sau grai cu ajutorul unui alfabet fonetic. 2. (jur.) formalitate prescrisă de lege prin copierea unui act juridic într-un registru public special; transcripţie (3). (< transcrie)
(Marele dicţionar de neologisme)
transcríe vb. (sil. tran-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transcríu, 1 pl. transcríem, imperf. 3 sg. transcriá; imper. 2 sg. transcríe, 2 pl. transcríeţi; ger. transcriínd; part. transcrís
(Dicţionar ortografic al limbii române)
transcríere s. f. (sil. tran-), g.-d. art. transcríerii; pl. transcríeri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRANSCRÍE vb. 1. a copia, a reproduce, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a transpune. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.)
(Dicţionar de sinonime)
TRANSCRÍERE s. 1. v. copiere. 2. (concr.) copie, reproducere, (rar) transcripţie, (înv.) izvod, prescriitură. (Are o ~ fidelă a documentelor.) 3. transpunere, transcripţie. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 4. (JUR.) transcripţie. (Registru de ~i imobiliare.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TRANSCRÍERE, transcrieri, s.f. Acţiunea de a transcrie şi rezultatul ei. – V. transcrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TRANSCRÍE vb. III. tr. 1. A face o copie scrisă, a copia. ♦ A prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce astfel încât să poată fi cântată de un alt instrument sau de o altă voce. 2. A copia un act într-un registru public special. [P.i. -scriu, 4 -scriem, 5 -scrieţi, ger. -scriind. / cf. fr. transcrire, lat. transcribere, după scrie].
(Dicţionar de neologisme)
TRANSCRÍERE s.f. Acţiunea de a transcrie şi rezultatul ei. ♢ Transcriere fonetică = notare a pronunţării unei limbi, a unui dialect sau a unui grai cu ajutorul unui alfabet fonetic. ♦ Transcripţie. [Pron. -scri-e-. / < transcrie].
(Dicţionar de neologisme)
TRANSCRÍE vb. tr. 1. a face o copie scrisă, a copia. 2. a transpune un text scris dintr-un alfabet în altul, pentru facilitarea lecturii. ♢ a nota în scris elementele unui idiom. 3. a prelucra o piesă muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, astfel încât să poată fi cântată de un alt instrument sau de o altă voce. 4. (jur.) a copia un act într-un registru public special. (după fr. transcrire)
(Marele dicţionar de neologisme)
TRANSCRÍERE s. f. 1. acţiunea de a transcrie. o ~ fonetică = notare a pronunţării unei limbi, a unui dialect sau grai cu ajutorul unui alfabet fonetic. 2. (jur.) formalitate prescrisă de lege prin copierea unui act juridic într-un registru public special; transcripţie (3). (< transcrie)
(Marele dicţionar de neologisme)
transcríe vb. (sil. tran-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transcríu, 1 pl. transcríem, imperf. 3 sg. transcriá; imper. 2 sg. transcríe, 2 pl. transcríeţi; ger. transcriínd; part. transcrís
(Dicţionar ortografic al limbii române)
transcríere s. f. (sil. tran-), g.-d. art. transcríerii; pl. transcríeri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TRANSCRÍE vb. 1. a copia, a reproduce, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a transpune. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.)
(Dicţionar de sinonime)
TRANSCRÍERE s. 1. v. copiere. 2. (concr.) copie, reproducere, (rar) transcripţie, (înv.) izvod, prescriitură. (Are o ~ fidelă a documentelor.) 3. transpunere, transcripţie. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 4. (JUR.) transcripţie. (Registru de ~i imobiliare.)
(Dicţionar de sinonime)