Trecut dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. Intranz. A merge fără a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a-şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ Expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scăpat ocazia. ♦ A merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloană; a se succeda, a se perinda. ♢ Expr. (Tranz.) A trece în revistă = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formaţie); b) a lua în consideraţie fapte, evenimente în succesiunea şi desfăşurarea lor. 2. Intranz. A merge într-o anumită direcţie, spre o anumită ţintă, cu un anumit scop. ♦ (Despre ape curgătoare, despre drumuri, şosele etc.) A avea cursul sau traseul prin... 3. Intranz. A se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurtă) vizită cuiva. 4. Tranz. (Pop.) A ocoli. ♢ Expr. A trece cu vederea = a) a nu lua în seamă (pe cineva sau ceva), a nu da importanţa cuvenită, a neglija, a omite; b) a nu lua ceva în nume de rău, a nu ţine seamă de...; a ierta, a uita. 5. Intranz. (Adesea fig.) A depăşi, a merge mai departe de..., a lăsa în urmă. 6. Tranz. A sări, a păşi peste un obstacol, peste o barieră, pentru a ajunge dincolo sau de cealaltă parte. ♢ Expr. A trece hopul = a scăpa de o greutate, de o primejdie. Nu zi hop până nu treci şanţul = nu te lăuda prea devreme cu o izbândă încă nesigură. ♦ A străbate un drum de-a curmezişul; a traversa. ♦ Intranz. A păşi peste cineva sau ceva, călcând în picioare, zdrobind. ♢ Expr. A trece peste cineva = a desconsidera, a dispreţui pe cineva. 7. Tranz. A transporta (dincolo de... sau peste...). 8. Tranz. A atinge un corp, un obiect cu o mişcare uşoară de alunecare pe suprafaţa lui. ♢ Expr. (Intranz.) A trece cu buretele peste ceva = a da uitării ceva, a ierta greşelile cuiva. 9. Tranz. A petrece prin..., peste..., pe după... 10. Intranz. A se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul. ♢ Expr. A trece la cineva sau în rândurile cuiva (sau a ceva) ori de partea cuiva = a se ralia la ceva (sau cu cineva). ♦ Fig. (Determinat prin „în cealaltă lume”, „din lume”, „din viaţă” etc.) A muri. ♦ A schimba o stare cu alta, o lucrare sau o acţiune cu alta. 11. Intranz. A ajunge la..., a fi transmis (din mână în mână. de la unul la altul, din om în om) până la... ♦ Tranz. A da, a transmite ceva. 12. Intranz. A-şi îndrepta atenţia spre o nouă îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe să se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva. ♢ Expr. A trece la fapte = a acţiona. 13. Tranz. A introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrică, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva. ♦ A înscrie un bun pe numele cuiva. 14. Tranz. A susţine cu succes un examen; a declara reuşit, admis; a fi promovat într-o clasă superioară. II. 1. Intranz. şi tranz. A parcurge un drum sau un spaţiu limitat, îngust. ♢ Expr. A-i trece cuiva printre degete, se spune când cineva lasă să-i scape ceva, când pierde ceva. Îi trec mulţi bani prin mâini, se spune când cineva cheltuieşte fără socoteală, când risipeşte bani mulţi. ♦ Tranz. A supune unei operaţii de filtrare, de cernere, de strecurare. ♦ Intranz. A străbate greu un spaţiu îngust, a-şi face drum (cu greu) printr-un spaţiu îngust; a răzbate. ♢ Expr. A trece ca un câine prin apă = a nu se alege (din viaţă, din şcoală etc.) cu nici o experienţă, cu nici o învăţătură. A trece prin foc şi prin apă = a îndura multe nevoi şi necazuri, a răzbate prin multe greutăţi. (Tranz.) A trece pe cineva prin toate apele = a ponegri, a calomnia pe cineva. 2. Intranz. Fig. A avea de suferit, de îndurat; a fi supus ia... 3. Intranz. A ieşi de partea cealaltă (făcând o spărtură, o tăietură, o deschizătură); a străpunge. ♢ Expr. A trece (pe cineva) pe sub ascuţişul sabiei (sau sub sabie, sub paloş) = a omorî. ♦ (Rar; despre agenţi fizici sau chimici; cu determinări introduse prin prep. „prin”) A pătrunde în întregime prin... 4. Tranz. (Despre anumite stări fiziologice) A cuprinde, a copleşi pe cineva (fără a putea fi oprit). III. 1. Intranz. (Despre unităţi de timp) a se scurge, a se desfăşura (apropiindu-se de sfârşit). ♢ Expr. Mai trece ce mai trece... = după o bucată de vreme..., după un timp (nu prea lung). Nu e timpul trecut (sau vremea trecută) = nu e prea târziu, mai e timp. ♦ Refl. A lua sfârşit: a nu mai fi actual. 2. Intranz. A dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). ♦ (Despre suferinţe, necazuri, boli etc.) A înceta să mai existe, să se mai facă simţit să mai acţioneze. 3. Tranz. A petrece un timp, o epocă din viaţă. ♢ Expr. A-şi trece vremea = a-şi folosi vremea fără rost. A-şi trece din vreme = a-şi petrece timpul mai uşor, mai repede. ♦ Refl. (Înv.) A se întâmpla, a se petrece. 4. Intranz. A depăşi o anumită vârstă, o anumită limită de timp. 5. Refl. A-şi pierde vigoarea, frăgezimea tinereţii; a îmbătrâni. ♦ (Despre fructe) A fi prea copt. ♦ (Despre plante) A se veşteji, a se stinge. 6. Refl. (Despre anumite materiale) A se consuma. IV. Intranz. A fi mai mare sau mai mult decât o anumită mărime, valoare, cantitate; a depăşi. ♢ Expr. Treacă de la mine (sau de la tine etc.), se spune când se face o concesie. ♦ A ajunge până dincolo de... ♦ Tranz. (Înv. şi reg.) A depăşi limita obişnuită, normală. ♢ Expr. (Refl.; pop.) A se trece din pahare (sau din băut) = a bea prea mult; a se ameţi de băutură. (Refl.) A se trece cu firea = a lua lucrurile prea în serios; a se emoţiona. A trece măsura = a exagera. V. 1. Refl. (Pop.: în forma negativă) A nu putea fi luat în seamă; a nu avea crezare, a nu avea trecere. ♦ Tranz. A nu ierta, a nu îngădui. 2. Intranz. A fi considerat..., a fi luat drept... 3. Intranz. (Rar) A se transforma, a se preface în... – Lat. traicere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRECÚT1 s.n. 1. Timpul care s-a scurs (până în prezent); întâmplările, faptele, starea de lucruri din acest timp. ♢ Loc. adj. şi adv. Din trecut = de altădată, de odinioară, de demult. ♢ Loc. adv. În trecut = altădată, odinioară. ♢ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capăt unei situaţii sau unei stări de lucruri de care cineva se mai simte încă legat, a nu mai vrea să ştie de ceea ce a fost. 2. Denumire dată grupului de timpuri (sau fiecăruia dintre timpurile) verbale care exprimă o acţiune săvârşită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de referinţă. – V. trece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRECÚT2, -Ă, trecuţi, -te, adj. 1. Care nu mai este actual; p. ext. de demult, vechi, dispărut. ♦ Care nu mai este actual; demodat. 2. (Despre unităţi de timp) Anterior celui prezent; precedent. Zilele trecute. 3. Îmbătrânit sau bătrân. ♦ (Despre plante) Ofilit, veştejit. ♦ (Despre fructe) Care s-a degradat, nefiind recoltat la timp; răscopt. ♦ (Despre materiale, obiecte etc.) Consumat (în parte). – V. trece.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRÉCE trec 1. intranz. 1) (despre fiinţe sau despre obiecte în mişcare) A se deplasa (dintr-un loc în altul) în raport cu un punct aflat pe linia sau în afara mişcării; a merge fără a se opri. 2) (despre vehicule cu rută fixă, drumuri sau ape curgătoare) A avea traseul sau cursul pe undeva. 3) (despre persoane) A se opri (pentru o vizită scurtă), renunţând la traseul iniţial; a se abate. Mai treci pe la noi. 4) A depăşi, continuând a se mişca mai departe. ~ de staţie.A-i ~ (sau a i-o lua) cuiva înainte a) a ocupa locul cuvenit alt cuiva; b) a întrece pe cineva în ierarhia rangurilor. 5) A merge de-a dreptul (pe undeva sau prin ceva). ~ prin pădure.~ peste cineva a ignora (pe cineva); a desconsidera. 6) A-şi schimba locul; a se muta; a se transfera. ~ dintr-o cameră în alta.~ de partea cuiva (sau a ceva) a adera la cineva sau la ceva. 7) (urmat de o complinire cu prepoziţia la ) A începe a se ocupa de altceva, lăsând ocupaţia de mai înainte. ~ la dezbateri.~ la fapte a acţiona. 8) A evolua prin transformare treptată. ~ din stare lichidă în stare gazoasă. 9) fig. A îndura, suportând cu greu. ~ prin greutăţi.~ prin foc şi (prin) apă (sau pară) a răzbate prin multe chinuri şi nevoi. 10) A pătrunde, ajungând de partea cealaltă. ~ prin foc. 11) (despre unităţi sau perioade de timp) A se consuma treptat; a curge; a se scurge. ♢ Pe zi ce trece tot mai mult. 12) (despre fenomene, evenimente, stări) A înceta să se manifeste; a se diminua (dispărând). Durerea trece.~ cu buretele (peste ceva) a da (voit) uitării. 13) A constitui mai mult ca mărime, cantitate, valoare. Preţul trece de două sute. 14) A se prezenta în aparenţă (sau în realitate). El trece drept artist. 2. tranz. I. 1) (obiecte situate transversal faţă de linia mişcării) A depăşi, deplasându-se de-a curmezişul în cealaltă parte; a traversa. ~ drumul.~ pe cineva prin toate apele a ponegri (pe cineva); a defăima; a denigra. ~ clasa a fi promovat în altă clasă. ~ Rubiconul a lua o hotărâre temerară şi irevocabilă. 2) (persoane) A lăsa (intenţionat) la o parte, ocolind. ♢ ~ cu vederea a nu lua în seamă. ~ sub tăcere (ceva) a nu pomeni intenţionat (de ceva). 3) (fiinţe sau lucruri) A duce în cealaltă parte (a unui drum, a unei ape etc.); a transporta. 4) A face să ajungă, ocolind ceva. ~ hăţurile pe după copac. 5) A purta printr-o mişcare uşoară (pe o suprafaţă). ~ limba peste buze. 6) pop. (nume de persoane, bunuri materiale, cifre etc.) A însemna în scris; a înscrie; a nota; a înregistra; a consemna. ♢ ~ în revistă a) a inspecta; b) a examina rând pe rând. 7) A depăşi cantitativ. II (în îmbinări). A-l ~ pe cineva cu rece şi cu cald a fi cuprins de o emoţie puternică. A-l ~ (pe cineva) fiorii a fi cuprins de frică. /<lat. traicere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TRÉCE mă trec intranz. 1) (despre organisme vii, fructe, flori etc.) A intra în faza degenerării, pierzându-şi calităţile iniţiale. ♢ ~ din viaţă (sau din lume) a muri; a deceda. 2) (despre materiale, substanţe, alimente etc.) A se epuiza prin folosire. 3) (despre acţiuni reprobabile) A nu se lua în seamă (rămânând fără urmări). /<lat. traicere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRECÚT1 n. 1) Timp scurs până în momentul de faţă. ♢ A-şi aminti ~ul a-şi aminti de timpul de altă dată, de întâmplările din alte timpuri. Din ~ de altă dată; de odinioară. În ~ pe vremuri; altă dată. 2) fig. Stare de lucruri de până acum. ♢ A o rupe cu ~ul a pune capăt unei situaţii trecute. 3) gram. Timp verbal care exprimă o acţiune săvârşită înainte de momentul vorbirii. /v. a trece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRECÚ//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A TRECE şi A SE TRECE. 2) (despre perioade de timp) Care s-a scurs. Vara ~tă. 3) (despre concepţii, idei etc.) Care nu mai este actual; învechit; demodat; perimat. /v. a trece
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tréce (-c, -cút), vb. – 1. A umbla, a merge dintr-un loc în altul. – 2. A purta, a duce, a conduce dintr-un loc la altul. – 3. A muta, a transfera. – 4. A transfera, a strămuta, a transmite. – 5. A curge, a se scurge, a se desfăşura. – 6. A-şi petrece timpul, a-şi ocupa timpul. – 7. A depăşi, a merge mai încolo. – 8. A pătrunde, a traversa, a străpunge. – 9. A băga, a introduce. – 10. A strecura, a filtra, a cerne. – 11. A se coace prea mult, a putrezi. – 12. A fi în exces, a întrece. – 13. A suporta, a tolera, a admite. – 14. A nu vorbi despre, a omite. – 15. A ascunde, a tăinui, a ierta. – 16. A se abţine, a nu intra în anumite jocuri de cărţi. – 17. A aproba, a fi admis, a intra dintr-o clasă în cea superioară. – 18. A intra prin contrabandă. – 19. A experimenta, a nota. – 20. (Cu pron. în acuz.) A-l apuca, a simţi nevoia de, a se scăpa pe el. – 21. (Cu pron. în dat.) A nu mai conta, a se consola, a nu mai observa. – 22. A se întrece cu, a exagera. – 23. A înregistra, a înscrie. – 24. A se abate pe la, a face o vizită, a se opri în treacăt. – 25. A înceta, a nu mai exista. – 26. A se transforma, a deveni; a se face. – 27. (Cu drept) A fi luat ca, a avea nume de ... – 28. (Refl.) A avea căutare, a fi cerut. – Mr. trec, tricui, tricută, treaţire; megl. trec; istr. trec. Lat. traicĕre (Puşcariu 1757; REW 8842), cf. port. tragir. – Der. treacăt, s.n. (pasaj, loc de trecere; în treacăt, în trecere); trecător, adj. (care trece; pasibil; temporar); trecător, s.m. (pieton); trecătoare, s.f. (înv., pasaj, tranzit; loc de trecere; defileu; cheie; strîmtoare); trecere, s.f. (pasaj, tranzit, traversare; loc pe unde se trece; reuşită, succes; influenţă); trecînd, adv. (înv., exceptînd, cu excepţia); trecut, adj. (precedent; dat prin sită; tîrziu; prea copt; ofilit; beat); trecut, s.n. (trecere; preterit); întrece, vb. (a depăşi; a înainta, a lăsa în urmă; refl., a intra în competiţie, a concura; a-şi da silinţa, a se depăşi; a-şi depăşi limitele, a întrece măsura; a învinge, a birui); neîntrecut, adj. (invincibil). – Cf. treaptă, petrece.
(Dicţionarul etimologic român)

líberă trécere adj. + s. f. (sil. tre-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

treácă-meárgă loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tréce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trec, imperf. 3 sg. treceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. treácă; part. trecút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trecút s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TREACĂ-MEÁRGĂ interj. v. fie.
(Dicţionar de sinonime)

TRÉCE vb. 1. v. merge. 2. a se duce, a merge. (Te rog să ~ şi pe la noi.) 3. v. abate. 4. a se scurge. (Întreg convoiul a ~.) 5. v. traversa. 6. v. escalada. 7. v. curge. 8. v. zbura. 9. v. deplasa. 10. v. transmite. 11. a purta, a transmite. (~ paharul din mână în mână.) 12. v. sufla. 13. a se transmite. (Maladia a ~ de la unul la altul.) 14. v. băga. 15. v. pătrunde. 16. v. intra. 17. v. repartiza. 18. v. înregistra. 19. a se scurge, (pop.) a vremui, (înv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul a ~ încet.) 20. v. împlini. 21. v. sfârşi. 22. v. ofili. 23. v. fana. 24. v. îmbătrâni. 25. v. transforma. 26. v. înceta. 27. v. depăşi. 28. v. promova. 29. a-l cuprinde, a-l năpădi. (Îl ~ năduşelile, fiorii.)
(Dicţionar de sinonime)

TRÉCE vb. v. ierta, întâmpla, petrece.
(Dicţionar de sinonime)

TRECÚT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
(Dicţionar de sinonime)

TRECÚT adj., s. 1. adj. v. ofilit. 2. adj. v. fanat. 3. adj. apus, dispărut, pierdut. (Vremuri de mult ~.) 4. adj. v. vechi. 5. adj. v. bătrân. 6. v. anterior. 7. s., adj. (GRAM.) perfect. (Verb la timpul ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Trecutviitor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: Tr Tre Trec Trecu

Cuvinte se termină cu literele: ut cut ecut recut