Tumoare

TUMOÁRE, tumori, s.f. Masă de ţesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulţirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s.f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TUM//OÁRE ~óri f. med. Ţesut nou format care se dezvoltă prin înmulţirea anormală şi patologică a unor celule şi care tinde spre autonomie biologică. ~ benignă. ~ malignă. [G.-D. tumorii] /<fr. tumeur, lat. tumor, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescenţelor patologice, constituite dintr-un ţesut de formaţie nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumoră s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor].
(Dicţionar de neologisme)

TUMORI– v. tumoare.
(Dicţionar de neologisme)

TUMOR(I)- elem. „tumoare, umflătură”. (< fr. tumor/i/, cf. lat. tumor)
(Marele dicţionar de neologisme)

TUMOÁRE s. f. excrescenţă patologică, dintr-un ţesut de formaţie nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. (< fr. tumeur, lat. tumor)
(Marele dicţionar de neologisme)

tumoáre s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TUMOÁRE s. (MED.) 1. neoformaţie. 2. tumoare malignă v. cancer.
(Dicţionar de sinonime)