aba dex - definiţie, sinonime, conjugare
ABÁ1 interj. (Înv.) (În propoziţii interogative) exprimă mirarea sau atrage atenţia cuiva când i se vorbeşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABÁ2, abale, s.f. Ţesătură groasă de lână, de obicei albă, din care se confecţionează haine ţărăneşti; dimie, pănură. – Din tc. aba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ába interj. – Exprimă o întrebare nuanţată de îndoială sau mirare. Alteori introduce pur şi simplu întrebarea. Creaţie expresivă.
(Dicţionarul etimologic român)

abá (abále), s.f. – Dimie, ţesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Şeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături; croitor); abagerie, s.f. (fabrică sau prăvălie de ţesături); abagiu, s.m. (persoană care fabrică sau vinde ţesături).
(Dicţionarul etimologic român)

ABA oraş în SE Nigeriei (Imo), la N de Port Hartcourt; 239,8 mii loc. (1987). Centru ind. (ţesături de bumbac, săpun, bere). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ABA NOVAC Vilmos (1894-1941), pictor şi grafician ungur. Compoziţii în frescă, tempera şi gravuri pe teme religioase („Sfîntul Francisc predicînd păsărilor”) şi laice („Oraş vechi din Sicilia”). Între 1921 şi 1923, lucrează la Şcoala de la Baia Mare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

abá interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

abá s. f., art. abáua, g.-d. art. abálei; pl. abále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină ţărănească de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ab

Cuvinte se termină cu literele: ba