abandonare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ABANDONÁ, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunţa la ceva. 2. Tranz. şi intranz. A renunţa la continuarea participării la o întrecere sportivă. – Din fr. abandonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABANDONÁRE, abandonări, s.f. Acţiunea de a abandona; părăsire. – V. abandona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ABANDON//Á ~éz tranz. 1) (părinţi, copii etc.) A lăsa la voia întâmplării; a părăsi, lăsând fără nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lăsa, plecând în altă parte; a părăsi. 3) (probe sportive) A lăsa renunţând la participarea în continuare. /<fr. abandonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ABANDONÁ vb. I. tr. A părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ A neglija, a lăsa în voia, în puterea... ♦ refl. A se lăsa pradă (bucuriei etc.) ♦ intr. A se retrage, a părăsi (o competiţie sportivă, o întrecere etc.). [< fr. abandonner].
(Dicţionar de neologisme)

ABANDONÁRE s.f. Acţiunea de a abandona; părăsire, renunţare. [< abandona].
(Dicţionar de neologisme)

abandoná vb. I. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva. ♦ a neglija, a lăsa în voia... II. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii. III. intr. a se retrage dintr-o competiţie. (< fr. abandonner)
(Marele dicţionar de neologisme)

abandoná vb., ind. prez. 1 sg. abandonéz, 3 sg. şi pl. abandoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

abandonáre s. f., g.-d. art. abandonării; pl. abandonări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ABANDONÁ vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii.) 2. a renunţa. (A ~ o dispută.) 3. v. ceda.
(Dicţionar de sinonime)

ABANDONÁRE s. v. abandon.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A abandona ≠ a adopta, a relua, a reveni
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ab aba aban aband abando

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare donare