abdica dex - definiţie, sinonime, conjugare
ABDICÁ, abdíc, vb. I. Intranz. A renunţa la tron. ♦ Fig. A renunţa la ceva, a ceda (în faţa greutăţilor). – Din fr. abdiquer, lat. abdicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ABDICÁ abdíc intranz. 1) (despre regi) A renunţa la tron. 2) fig. (despre persoane) A renunţa la ceva (din cauza greutăţilor apărute). ~ de la principii. /<lat. abdicare, fr. abdiquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ABDICÁ vb. I. intr. A renunţa, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunţa la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].
(Dicţionar de neologisme)

abdicá vb. intr. 1. a renunţa la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna. 3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)
(Marele dicţionar de neologisme)

abdicá vb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. şi pl. abdícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăţiei.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A abdica ≠ a înscăuna
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ab abd abdi abdic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica dica bdica