abilitare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABILITÁRE, abilitări, s.f. (Rar) Acţiunea de a abilita şi rezultatul ei. – V. abilita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ABILIT/Á ~éz tranz. (persoane) A aprecia acordând un titlu, un grad, un drept. /<germ. habilitieren, lat. habilitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ABILITÁ vb. I. tr. A da cuiva un anumit titlu, un grad etc., a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune. [P.i. -tez. / < germ. habilitieren, cf. lat. habilitare].
(Dicţionar de neologisme)

ABILITÁRE s.f. Acţiunea de a abilita şi rezultatul ei. [< abilita].
(Dicţionar de neologisme)

abilitá vb. tr. 1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs. 2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici. (< germ. habilitieren, lat. habilitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

abilitá vb., ind. prez. 1 sg. abilitéz; 3 sg. şi pl. abiliteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

abilitáre s. f., g.-d. art. abilitării; pl. abilitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ABILITÁ vb. v. autoriza, delega, împuternici, învesti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ab abi abil abili abilit

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare litare